Nu trebuie să scrii o teză de doctorat ori să faci un studiu aprofundat, ca să observi câte probleme sunt în jurul nostru: de la cum trăim, ce standarde de locuit, muncit si nivel de trai avem, până la clasicele reflectii despre cine ne conduce si cum. Vă spun însă că îti trebuie o doză de ratiune si simt practic (si o grămadă de non-determinism), ca să îti dai seama cât de multe depind de noi. si cât de mult pot contribui micile schimbări făcute de noi în mod sistematic la schimbarea mediului în care trăim. Bunăoară, observăm cum trăim la bloc, si cum avem grijă de apartamentele noastre (ori nu). Nu de putine ori ne e dat să vedem cum aproape fiecare de pe scară are o grijă neasemuită pentru renovarea locuintei sale (o putem auzi ori de câte ori se mai sparge faianta veche si se re-faiantează, ori se găureste, ori se pune gresie), dar zero respect pentru spatiul comun (fie terasă cu infiltratii, ori casa scării unde fiecare fumător îsi lasă mucul de tigară).

O problema pe care doresc să o aduc în discutie este cea a izolării blocului. E o problemă, pentru că spre exemplu în blocul în care locuiesc, asta costă mult (cca. 60.000 RON per total, cam 1.000 RON/apartament).

Când e vorba de instalat antene, acoperisul blocului e al tuturor. Doar când apa de ploaie începe să se infiltreze la cei de la etajul 4, acoperisul devine proprietatea (exclusivă) a celor de la ultimul etaj. Nimeni nu mai vrea să participe la costul reabilitării. Cei de la ultimul etaj, vor forta punga asociatiei, dar în general nu prea se întâmplă să avem consens si să plătim toti, iar atunci lucrurile ori stagnează (agravându-se) ori se rezolvă preponderent pe cheltuiala vecinilor cărora li s-a pus în brate acoperisul.

M-am gândit să adun în mod obiectiv, toate aspectele diferitilor actori la această “piesă” la care participăm si să vă prezint concluziile mele ca si solutie la problemă. O solutie care veti vedea, depinde doar de noi! M-am gândit la problema spatiului locativ ca o problemă care ne afectează pentru ca o mare parte din viată o petrecem în vizuina noastră. Problema am constientizat-o când a s-a pus problema refacerii acoperisului blocului în care stau. Atunci m-am gândit cât de bună solutie este mansardarea.

Mansardarea înseamnă pe scurt, realizarea unui acoperis deasupra ultimului etaj, iar astfel se rezolvă problema infiltratiilor (dar si altele). Mansardarea se face pe cheltuiala unei terte părti, a unui investitor, asa că asociatia nu are de cheltuit nici un ban cu asta. În schimb investitorul va construi acolo 2-3 apartamente pe care le vinde în profit ca să-si recupereze investitia. Mai mult, de obicei el rezolvă si zugrăvitul holului, a casei scării.

Realizarea unei mansardări poate rezolva o parte din problemele locative cu care se confruntă orasul si totodată să contribuie prin valoarea creată, la generare de taxe si impozite, în general la dezvoltarea orasului. Mai mult, oferă o alternativă ideală celor care deja locuiesc în blocurile construite, si doresc să îsi îmbunătătească standardul de locuire.

Există atât problema lipsei unor locuinte noi la standarde ridicate, cât si problema locuintelor vechi de la blocuri, rezolvarea integrată a acestora este o solutie într-adevăr inovatoare. În continuare, am adunat pe scurt o diagnoză a problemelor a căror solutionare se identifică total, sau măcar partial cu mansardarea.

Problematica Cazului Studiat: Blocul de 4 etaje tipic:

Construit în majoritatea cazurilor la începutul anilor ’80, ceea ce înseamnă:

Citește mai mult

Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata ce-ar fi omul fara pasiune… ce-ar fi viata lui fara o farama de pasiune. Fara sclipirea de care ochii au nevoie sa tina flacara vietii aprinsa. Pasiunea e cea care te poate tine in viata cand esti aproape sa renunti, e un inceput de ploaie intr-un imens desert sau franghia stransa puternic de cel ce urca spre inaltimi. Iti poate injecta speranta si te poate face sa intelegi de ce traiesti, cand nu ti-a mai ramas nimic decat sa imbatranesti.

Unii au pasiuni scumpe, burgheze, ca sa zic asa, astea vin odata cu imbunatatirea traiului si sunt mai usor de stapanit, dar eu cred ca nu prea au farmec. Altii chiar si-au atins idealul in viata, si-au indeplinit visele… fac bani si traiesc de pe urma pasiunilor. E regeste… ce ti-ai mai putea dori?

Insa mai sunt unii, cei mai frumosi, care nu traiesc din pasiune, ci pentru pasiune. Nu isi fac un scop din a beneficia de avantaje materiale, ci isi doresc macar sa se bucure de pulsul pasiunii ce le implineste simturile. Deobicei, sunt de neinteles de catre lipsitii de pasiune, ba chiar priviti dubios cand dau bani pentru asta si nu concep sa aiba vreun beneficiu material…. de exemplu, nici macar un bilet gratuit la meci. Nu consider pasiuni telefoanele, masinile de lux, privitul la tv, jocurile video, mersul la plaja, iesitul la terasa sau urmaritul fotbalului modern si de consum. Respect enorm si ma simt bine cand vad oameni care cred in ceva si care fac ceva afara de munca, tv, familie, petreceri sau agoniseala.

Cel mai trist om e cel fara vreo pasiune, cel caruia ii faci cadou o cravata sau o camasa, doar din obligatie, pentru ca nu ai nicio idee de ceva ce l-ar putea interesa, chiar daca il cunosti bine. Poti vedea peste tot astfel de oameni, care nu tanjesc decat la un trai mai bun, te pot chiar indispune, eu insa ma bucur ca stiu foarte multi oameni pasionati de diverse chestii, chiar daca nu au legatura cu ale mele.  

      

Marturisesc ca nu prea ma pricep la teatru, singura mea legatura cu lumea asta fiind cele 2-3 spectacole pe an pe care le vad. As putea sa ma dau cunoscator, n-ar fi greu, mai ales ca am in spate si o “cariera” ce se dorea promitatoare in scoala generala… doar am jucat in chestii marete, gen “Sanziana si Pepelea” sau “Punguta cu doi bani”. Nu teatrul este pasiunea mea, dar stiind ca exista si in Buftea oameni pasionati de asa ceva, am mers sa vad piesa “Tarfa cu respect” de Jean Paul Sartre, a Teatrului Bastion din Buftea, in cadrul Festivalului de Teatru pentru Tineret 2008. Desi nu-i mai vazusem vreodata, stiam la ce sa ma astept, la lucruri facute cu sufletul si deci, n-aveam ce regreta.

E pacat ca acest festival nu se tine in centrul orasului, in casa de cultura, ar putea

Citește mai mult

 

De ceva vreme buftenii care locuiesc pe strada Studioului nu mai pot respira aer curat. In timpul noptilor daca faci greseala sa deschizi geamul ca sa te mai racoresti un pic, regreti imediat. De ce? In ultimele luni bune, in timpul noptii, se lucreaza la tipografia din curtea Pro Tv-ului, iar mirosul degajat de acolo este insuportabil. Daca in primavara mai treceai cu vederea, acum cand nici macar noaptea nu poti dormi din cauza caldurii mirosul de plastic si vopsea incinsa, a devenit cu adevarat o problema.

De asemenea, odata cu aparitia dupa-amiezelor toride, si-a facut simtita prezenta, tot mai accentuat, un miros pestilential…care vine direct din Darza/Crevedia, mai exact de la ferma avicola care a fost renovata de curand.(cea de langa Golden Plum). Nu mi se pare normal ca intr-un oras cu pretentii de resedinta de judet, locuitorii sa fie nevoiti sa suporte infectia acelor avicole,  Buftea si Darza/Crevedia. Situatia este la fel de albastra si pentru cei din Centru, vantul purtand mirosul infect peste podul (despre care se auzeau zvonuri ca va fi inchis, daramat si refacut, pardon modernizat) care face legatura intre Buciumeni si Centru.

Nu inteleg de ce suntem nevoiti sa suportam mirosul de la tipografia celor de la ProTv si cine a dat avizul pentru ca aceasta tipografie (care nu indeplineste minime standarde de protectie a mediului) sa functioneze. Poate o sa-mi replicati ca oricum mirosul si praful de pe Strada Studioului sunt insuportabile…si asa este. Zilnic intra si ies zeci de masini de mare tonaj pe poarta ProTv-ului, degajand miros de conbustibil si mult praf.

Un alt lucru care face ca noptile si diminetile sa fie un adevarat chin este problema vecinilor care vin cu masina de la munca. Si sincer nu ar fi deranjant daca ar avea o masina normala….dar pe Strada Studioului sunt foarte multi care vin direct cu camionul/tirul de la munca. Problema apare cand trebuie sa parcheze acele vehicule mari, facand destule manevre si zgomot. Pe deasupra, ocupa nu mai putin de 3 locuri de parcare,  iar de obicei parcheaza exact sub geamurile blocului. Dimineata la ora 5 (daca ai noroc) incep din nou zgomotele. Timp de aprozimativ o ora stau si le ambaleaza,le verifica, mai striga la nevasta sa aduca un lucru uitat, timp in care noi, cetatenii care ne trezim la 6, incercam cu disperare sa ignoram si mirosul ingrozitor de la emisiile de esapament si totodata zgomotul.

Inteleg ca acesti oameni parcheaza ce au si unde gasesc, dar nu este normal ca din cauza masinilor lor noi sa inhalam un aer infect si sa nu putem dormi. O sa spuneti ca solutia sunt termopanele si aerul conditionat, dar nu toata lumea isi permite asta. Cred ca ar trebui ca undeva (de exemplu la Piata/Barbosi) sa se faca o parcare numai pentru tiruri. Investitia nu ar fi prea mare, si nici efortul… nu se darama decat niste garaje despre care se vorbeste oricum ca ar trebui daramate. Locul nu este departe iar camionagii nu ar pierde prea mult timp pentru a ajunge de acolo acasa.

De ce nu se iau masuri serioase impotriva tuturor baietilor care au masini nervoase si considera ca strada Studioului este facuta special pentru nevoile lor de teribilism. De ce suntem nevoiti sa suportam o galagie infernala in fiecare seara. Politia comunitara sta in colt la Doina si ii aclama prin portavoce. Credeti ca este normal asa ceva? Oare edilii asteapta sa aiba loc un accident ca sa se ia masuri? Mi se pare incredibil ca in fiecare noapte suntem agresati de niste baieti carora de abia le-au dat tuleiele avand impresia ca sunt cei mai tari… fataindu-se ostentativ in fata politiei care ii aclama!

Multe sunt probleme cu care ne confruntam, din pacate nimeni nu are vreo intentie de a lua masuri. Probabil par minore, dar cand sunt cu gramada, toaca marunt, ca picatura chinezeasca. Ma intreb… pe aleea garii o fi liniste?

]]>

Ce am inteles eu… Exista un lant vicios format din Consilul Judetean si primariile ilfovene, Primaria Capitalei cu ratb-ul lor, operatorii particulari si cetateanul calator.
Asta utimul cica ar fi principalul vinovat. Ca nu palteste bilet… dar nici baietii de sus n-au facut ceva pentru al educa in privinta asta, sau sa gasesca o solutie mai buna. Asta pentru ca sunt incapabili sau pentru ca au interes la firmele particulare.
Pentru a continua furnizarea serviciilor de transport local, RATB si Primaria Capitalei primeau subventii de la Ilfov, de la consiliu si primarii.
Astia, la randul lor, incapabili sau interesati de altceva, n-au mai platit aceste subventii, acuzand ratb-ul ca incearca sa-si minimalizene pierderile, datorate incapacitatii lor manageriale, cu ajutorul subventiilor ilfovene. Si brusc, n-au mai platit. Primaria Capitalei n-a asteptat prea mult si intr-o stare de letargie bine gandita, cu schimbarea primarilor si incheierea anului scolar, au oprit la fel de brusc serviciul de transport public in Ilfov.
Castigatorii? Operatorii particulari… Ei au dat in judecata Primaria Capitalei, acuzandu-i de concurenta neloiala. Ce inseamna asta? Pai potrivit legii transporturilor, un serviciu de transport subventionat nu are voie sa concureze cu unul particular. Logic… Si cum operatorii astia particulari castigasera niste licitatii si investisera niste bani au dorit concurenta loiala, potrivit legii. Aceeasi lege mai spune ca o localitate nu poate subventiona un transport public care sa functioneze si pe teritoriul alteia.

Asa ca, primaria noastra nu poate decat sa subventioneze un transport public doar la noi in oras, daca vrea sa faca ceva cu adevarat.

Si mai ramane ceva la care nu cred ca s-au gandit… Daca tot au ramas jupani transportatorii particulari si fiecare om e nevoit sa plateasca bilet, minim 1 euro, pentru o distanta mai mica de 20 de km, atunci legea va trebui sa faca si ea ceva. Sa-i alinieze la standarde europene si pe particularii care se vor imbogatii de pe urma cetateanului. Sa platim pentru spatiu, promptitudine, aer, bilet… ordine si disciplina.

Puteti refuza cutiile de conserve puturoase, unde te inghesui si te sufoci, fara macar sa-ti taie bilet… Aveti alternativa trenul, iata trenurile care opresc in Buftea aici, si poate face primaria noastra o pista de biciclete intre studio si gara, cu o parcare de biciclete pazita. E atat de simplu… radeti, a? Poate mai mananca si careva sus pus, care isi face repede magazin de biciclete si uite asa mai facem un lant.

Desigur, pe multi nici nu ne intereseaza povestea asta… avem masini, ne bulucim spre capitala. Macar le blocam circulatia daca ne-au taiat transportul in comun.

Dincolo de asta, puteti oferi solutii pentru un trafic mai bun in oras… aici.

Un filmulet despre liniile preorasenesti puteti vedea… aici.

]]>