Antiprimavara

 

Image Hosted by ImageShack.us

Dupa cateva zile ploioase si urate ca o apa tulbure, am zarit pe strada, cu putin inainte de craparea negurei si mijirea razelor de primavera, o pereche… Desi vad zilnic perechi pe strada asta, in capatul ei fiind un liceu, pot spune ca e de departe cel mai frumos cuplu pe care l-am intalnit in cele 10 000 de drumuri pe care le-am facut pe aici.
Nu sunt genul care sa spuna despre oameni ca-s frunosi, pentru mine acest epitet fiind complimentul suprem pe care l-as putea face. Pana cum cativa ani treceau numeroase perechi de tineri zambitori, in sus si-n jos pe aceasta strada plina de plopi inalti. De la puful de plopi ce impanzea strada in mai, pana la umbra deasa ce o acoperea in zilele toride… si de la covorul de frunze aspre, ce frematau zgomotos sub picioare toamna, pana la suieratul sinistru al crivatului printre crengile dese si goale… strada asta intotdeauna a foast plina de viata, de suflu tanar si rasete de copii.
Azi era un pic cam straniu. E pustie si mohorata. Plopii nu mai sunt, au ramas doar trunchiurile ciopartite, amenintate de arogantele borduri, aceste copile din flori ale edililor oraselor.
Si aceasta pereche… de batrani amarati tinandu-se de mana. Discutau mult si calm. Pareau fericiti. Fara sepcute trandy, fara ochelari de soare sau posete imense, ca liceenii neinteresati de primavara, care acum se taraie in masini scumpe spre scoala, iar noaptea isi umfla piepturile, accelerand in linie drepta.
Au asfalt nou, nu le trebuie plopi…

Blog de moda veche

]]>

Soc si groaza in Buftea

Un buftean a fost sfasiat de o haita de caini, chiar in centrul orasului.

O ploaie marunta si deasa i se punea ca un val pe fata si-l facea sa-si bage capul intre umeri, zgribulit de frig. Era Vinera Mare, trecut de ora 10 seara, cand Sandel se intorcea de la munca, din schimbul 2. Chiar daca era sarbatoare, fusese o zi tare grea la servici, se simtea sfarsit de oboseala, iar vantul si ploaia asta ii paralizasera simturile. Se gandea ca e nedrept sa lucrezi pana la o asemenea ora, intr-o asemenea zi, cand lumea se pregatea sa intampine Invierea Domnului. Doar faptul ca acasa il asteapta o fasole calda si o bere la 2 litri, il mai linistea.

Margea printre lacuri, pe langa fostul parc de la Peco, pe o bezna de nu-si mai vedea nici punga de plastic de la faraoanca, in care avea 2 carnati si o paine uda. Se indrepta catre blocuri si inima-i pulsa din ce in ce mai tare, gandindu-se ca iar trebuie sa infrunte haita de caini care-l ataca seara de seara. Nu stia ce sa se mai faca… Nu i-a bagat niciodata in seama, nu s-a luat de ei, nimic… si totusi, seara de seara il latrau si-l terorizau. Se temea… chiar daca era, vorba aia, “ditamai omul”. Acum era mai linistit, gandind, ca pe vremea asta nicun caine n-ar iesi din barlog, plus ca, ar trebui sa fie si ei mai intelegatori si toleranti intr-o zi de sarbatoare.


Citește mai mult

Domnului profesor… cu multa stima!

“Cetateni !
Toti ne nastem goi, uzi si infometati
Dar unii dintre noi se nasc mai infometati

Asa ca, veniti sa ii votati !”

Gandindu-se probabil la educatia cetateanului din Buftea, domnul profesor Radu Marinescu, ne-a oferit o lectie de civilizatie si cultura. Ne-a prezentat pe o scena montata chiar sub supravegherea dumnealui, cativa folcloristi de duzina, ce canta la mica ciupeala, campania fiind mana cereasca pentru buzunarele lor. N-au avut succes deloc la “pretentiosul” public buftean, asa ca in scena a intrat un nume greu… Greu pentru mine, ca-l stiam demult… Ilie Micolov. Probabil batranetile si traiul greu l-au impins sa cante la cumetrii de genul asta, alta data un nume respectat. I-a iesit neasteptat de prost, vocea inconfundabila tradandu-l din cand in cand. Lumea nu a reactionat, nu era stilul lor, chiar daca au rasunat piese celebre alta data… “Dragoste la prima vedere”, “Nu am decat o valiza”, “Soferul” sau piesa lui Gil Dobrica, “Hai acasa”.

Centrul freamata… emotia pluteste in aer! Lumea sosea din toate partile si un zumzet de spart seminte insotea nerabdarea oamenilor. Strazile din jur erau pline de fete grabite, zambitoare si parfumate. Se apropiau gramada femei gravide, gospodine cu manecile suflecate, tineri cu camasa deschisa la piept si imbracati de duminica, dar si carute cu familii intregi. Urmeaza Adi Minune…

Si incepe lectia de cultura manelo-politica: “Hai pesede, laililila… hai pesede cicalaca cichicea!” Hai cu totii, manutele-n sus, si acolo in spate!

Si i-a mers bufteanului la inima! A jucat, a cantat, a spart samanta, a vazut lumea buna, a mai luat o sepcuta, un tricou, o punga cu ceva pomana si a mers linistit la casa lui, pe ulita inca neasfaltata ce se intituleaza pretentios “Strada Agricultori”, multumit ca, in sfarsit, cineva se ocupa si de educatia sa.

Image Hosted by ImageShack.usImage Hosted by ImageShack.us

]]>

Urari de Paste

Apropierea sarbatorilor pascale a aprins lupta in campania electorala. Din pacate pentru noi, cei care ne-am depasit conditia de cetateni obedienti, anul acesta campania se lipeste ca rahatul de cozonac. Pentru ei e mana cereasca Pastele in apropierea alegerilor. Se vor face pomeni electorale sub forma de petreceri si slujbe, sabloane de urari clasice, cum spunea un candidat, “ganduri sincere si de omenie” si binefacatoare bai de multime.

Candidatii nostri se intrec in urari si ganduri de bine prin fituicile, stil carte postala, care sunt purtate din usa in usa, de tineri mesageri in diferite culori, ce-si vand ieftin timpul liber.

Cei rosii ne indeamna manelistic: “va asteptam cu sufletul curat la vot.”… cei portocalii ne prezinta urarile pe un pliant cu poza manastirii Caldarusani, cele din Buftea probabil n-au fata comerciala… iar cei galbeni ne imbie cu o reteta de colaci, ce ironic!

 

Trecand peste astea, Expresul de Buftea va ureaza un simplu si dezinteresat…

 

“Paste fericit!”

 

Va dorim zile insorite, liniste in suflete si nu in ultimul rand, masa imbelsugata, mici suculenti si bere rece. La cat mai multe gratare si cat mai putine manele!

]]>