Cătălina Filip in Revista VIP
„Nu mi-ar fi placut sub nicio forma lumea modellingului” Revista VIP: E povestea unei tinere ce a ajuns să câștige concursul care le-a făcut celebre, printre altele, pe Daniela Nane, Rita Mureșan, Bianca Brad sau Roberta Anastase. Ceea ce insă o face remarcabilă a fost decizia de a intoarce spatele acestui tip de succes. A refuzat să participe la competiția mondială unde-și câștigase un loc. Este una dintre puținele care au știut să refuze showbizul. Am zis să vedem ce s-a intâmplat la cinci ani de atunci. Așadar, Miss Romania 2010!
Mare branza!Din pacate a facut si asta ceea ce au inceput sa faca mai toate femeile din Europa care se islamizeaza usor dar sigur, a luat de barbat un musulman irakian.Sper ca parintii sunt niste crestini desavarsiti…
ESTI CEL MAI MARE IDIOT CRETIN PROST TAMPIT OM DE PE PLANETA MARCULE. FAMILIA TA DE EXPATI SECURISTI RUSI SUNT CU SIGURANTA NISTE CRESTINI INCUIATI FARA GRAM DE MINTE CE AU PISAT O ODRASLA CA TINE . iTI DORESC CA LA CIMITIR SA AJUNGI INAINTEA NOASTRA ~!!!!
Domnule Nikita ,frumos nume,ca al marelui poet roman pur,sunteti un ignorant,am zis ce cred (si sincer,cu durere-n suflet)si cred ca am mare dreptate.Pacat ca nu aveti ochi sa si vedeti cu ei.Nu stiu de ce jigniti securistii,crestinii sau rusii,puteti sa ma jigniti si blestemati si fara astea trei elemente care imi sunt complet straine.Va invit cu drag sa faceti de curiozitate,un periplu prin capitalele europene si o sa vedeti cine sunt noii conlocuitori…dar cum spuneam,ochi sa si vada au doar unii oameni.Va doresc numai bine si sa aveti copii sanatosi si sa va bucurati de ei in noul califat Europa.P.S. Cele mai multe dansatoare la bara vin din Romania,asa ,poate nu stiti ce exportam noi cel mai des,de asta am zis ce mare branza,sunt satul de banalitati ca astea!P.P.S.Iti multumesc pentru urari,eu iti doresc sanatate si fericire si o viata frumoasa si lunga alaturi de cei dragi iar eu o sa ma mandresc nu cu dansatoare musulmane ci cu ,de exemplu,doctorul roman care a inventat recent un dispozitiv care face inutila dializa.As-salamu alaykum!
Singurul motiv pentru care ti-am permis mesajele astea, fara nicio legaatura cu subiectul, e pentru a vedea lumea ca inca mai exista astfel de indivizi limitati si tristi ca tine. E cazul sa pui punct si sa-ti vezi de viata ta si sa ne lasi asa chiori cum santem.
Incredibil. Buftea asta nu se mai curata. Trebuie sa dea Consliliul local cu prafuri contra prostiei sa iasa toti din case si sa alerge pe camp. Bogdan, nu-i mai lasa. Parca simteam ca mizeriile au plecat din oras de buna-voie. Ne-am inselat, desigur!
Nu e prima data cand doar se aduce aminte de cineva din oras si „unii’sar la beregata.
Sa vedem ce zice Dan Puric si daca se poatriveste oarecum cu subiectul lansat de dafaimatori.
INVIDIA
Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merţan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel.
Şi-a luat şi un 4×4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi.
A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan.
Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, başca bijuteriile. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast. În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodygarzi şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vilă – la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu Ghilgameş, Ghandi şi Declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale. L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche. Aşa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, femei. Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev.
Lupta era strânsă, dar echilibrată. În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit atunci fericiţi Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scîrbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie. Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile. Şi atunci ne-a cuprins invidia… Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
* Dan Puric *