Cartea de căpătâi a orașului Buftea – „Printul Barbu Al. Stirbey în istorie”
Cu ocazia implinirii a 75 de ani de la moartea prințului nostru, moment ratat complet de autorităile locale, editura Paul Editions a avut minunata idee de a reedita această carte, care face un pic de lumină în istoria, nu doar a orașului nostru, ci și a României, pentru că Prințul Știrbey a jucat un rol însemnat, dar prea puțin relatat.
„Printul Barbu Al. Stirbey în istorie” este o reeditare din 2022 a vechii cărți cu copertă albastră, pe care v-am prezentat-o anii trecuți, găsită într-un ultim exemplar la bibilioteca orașului. Constantin Constantinescu, autorul lucrării, descrie doar pe bază de documente, viața și activitatea politică a întemeietorului orașului nostru, un personaj fascinant, pe cât de important și strălucit, pe atât de discret.
În carte aflăm răspunsurile la multele întrebări legate de viața tumultoasă a prințului, care instaurase un adevărat „complot al tăcerii” în jurul său, în timpul vieții, ca pe urmă, după ce comuniștii i-au confiscat moșia, nimeni să nu mai aibă curajul să vorbească. Despre el, Nicolae Iorga spunea că era „un prieten hotărât al țăranilor”, Stirbey fiind pe nedrept ignorat de cărțile de istorie. Poate nu ați observat, dar întemeietorul orașului este total ignorat de 12 ani și de administrația locală actuală.
Moartea sa rămâne învăluită în mister, Barbu Știrbey, decedând după ce a fost servit cu o băutură la recepția de la ambasada sovietică. În acele vremuri, la București se dorea instalarea lui ca prim ministru, dar Moscova il voia pe Petru Groza. Funerariile sale de la Buftea au prilejuit ultima întâlnire a elitelor României, mulți părăsind la scurt timp țara, ceilalți fiind întemnițați de comuniști.
Cartea face parte din Cadoul Local Buftea. Prețul Cadoului Local Buftea încă este 240 lei. De joi, prețul va fi 285 lei.
Am 26 de comenzi pana acum. Profitul va fi investit pentru comunitate. Telefon comenzi #cadouLocalBuftea 0726137500.
Mai jos am copiat textul primului capitol, pentru a vă convinge să cumpărați cartea. Este un text care rezumă, atât cartea, cât și magica perioadă a orașului nostru. Sursa foto: Istorie in culori
DE-A LUNGUL TIMPULUI, S-AU ADUNAT MULTE SEMNE DE ÎNTREBARE
În urmă cu 50 de ani, după ce treceai de Mogoşoaia, până să ajungi la bariera de cale ferată de la Buftea, pe partea stângă a şoselei care duce de la București la Târgovişte, se vedeau câteva colibe sărăcăcioase locuite de țiganii din Buciumeni. În zilele ploioase, cu burniță și ceață, vântul de toamnă şi şuieratul câte unui tren cu aburi, după câteva minute, măreau şi mai mult pustiul câmpiei. La intrarea în Buftea, pe drumul asfaltat care trece prin fața Bisericii „Sfânta Varvara”, după ce depășeai Crucea Eroilor și Școala Primară cu etaj, pe dreapta și pe stânga erau niște case țărăneşti şi ale unor negustori, iar ceva mai departe, intrarea de la Castelul lui Ştirbey.
Porțile masive de fier, cu foişorul de deasupra şi cu locuințele pentru slugi și pază, zidurile foarte înalte şi groase de jur-împrejur, foşnetul arborilor desfrunziți din parc, liniştea de la Castel și faptul că nu se vedea nimic din afară amplificau atmosfera de mister și de legendă.
Stăpânul nu mai fusese văzut de nimeni din anul 1931. A apărut după 10 ani și, la scurt timp, după vreo trei ani și ceva, spre sfârşitul lunii februarie 1944, împreună cu una din fiicele sale, Eliza Boxhall – cetățean englez – a plecat din nou într-o lungă călătorie. Adevăratul scop al acestui voiaj enigmatic nu-l cunoşteau decât conducătorul statului, mareşalul Ion Antonescu, regele Mihai I, marele om politic luliu Maniu şi Mihai Antonescu, ministru de externe şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
La Palatul Ştirbey din Buftea nu mai era fastul de altădată şi, la fel ca în toată țara, domneau confuzia, nesiguranța, o atmosferă sinistră şi teama de un viitor necunoscut. Atmosfera senină de odinioară, serile liniștite de vară, nopțile pline de farmec și de un zvon nelămurit pieriseră parcă fără urmă în ultimii 10-12 ani.
Zilele şi marea întunecime a nopților de toamnă, de multe ori fără de somn, zvonurile de tot felul acopereau ca o năframă neagră sufletul doamnei Nadejda Ştirbey şi presimțirile sumbre o nelinişteau din ce în ce mai mult. Familia se simțea în pericol și era supravegheată de Poliția secretă germană. Se apropia și frontul rusesc şi se adăugau noi dezastre și grave evenimente neprevăzute, presărate de foamete, boli, mizerie şi moarte.
La sfârşitul lui august 1944, prințul Barbu Ştirbey se întorsese în țară. După vreun an şi jumătate o veste neașteptată şi nemiloasă, cu un răsunet prelung în țară şi în satele din jurul Buftei, anunța moartea stăpânului de la Castel. Asta se întâmplase în ziua de 24 martie 1946 și, într-o marți, la 26 martie din acelaşi an, rămășițele pământeşti sunt depuse în criptele familiei de la biserica din Parcul Palatului. Sicriul, închis, este purtat pe umeri şi aşezat, aşa cum am mentionat, în lăcaşul construit de Vodă Barbu Dimitrie Ştirbey, bunicul celui răposat. De ce era sicriul închis? Ce se întâmplase? Pe acea vreme grozavă nu era televiziune, iar în toată Buftea existau 4-5 aparate de radio. Unii presupuneau că este vorba de o boală tare molipsitoare, icter infecțios. Alții…
În scurtă vreme se aşterne însă uitarea, fiindcă evenimentele vin unele după altele şi timpul devenise într- adevăr „nerăbdător cu oamenii”. După înmormântarea prințului Ştirbey, nu peste mult timp, averea este trecută în proprietatea statului. Fetele sale, împreună cu soții și copiii, au plecat în străinătate, cu excepția soției prințului și a unui ginere. Parcul și Palatul vor trece în stăpânirea Guvernului comunist de la Bucureşti.
Satele Buftei, la fel ca în toată tara, erau bântuite de arestări de ordin politic și țăranii erau hăituiți de noile autorități pentru plata impozitelor și a cotelor absurde, în produse de tot felul. Parcul şi Palatul erau păzite acum cu străsnicie şi nimeni nu mai îndrăznea să se apropie de poarta de la intrare. Oamenii treceau ca și altădată pe lângă zidurile înalte şi vechi şi fiecare era preocupat de necazurile lui.
Au trecut anii şi oamenii din Buftea care îl cunoşteau mai bine pe Știrbey, înainte de 1930, muriseră de mult. Prea multe despre marele boier nu ştiau nici ei. Parcul și Palatul au rămas în mare măsură învăluite în mister și legendă. Viața, cum spunea un mare poet român1, „,este o curgere continuă în moarte”. Uitarea este scrisă și ea în legile omenești”. Pe cine întrebi în Buftea şi în împrejurimi cine a fost prințul Ştirbey, în afară de faptul că a fost mare moşier, stăpânul celor două fabrici (de conserve și vată), al Parcului şi clădirilor de aici, aproape nimeni nu ştie nimic în plus. Mulți și-au pus întrebarea de ce Liceul de la Gară îi poartă numele.
După Revoluția din 1989 curiozitatea oamenilor despre istoria locurilor şi mai ales despre unele personalități a devenit mai pronunțată și multe întrebări, în cazul nostru despre Ştirbey, au devenit chiar obsedante.
In Buftea, oraşul natal al lui Barbu A. Ştirbey, se cunosc foarte puține lucruri sau mai bine zis nu se cunoaște mai nimic. Deşi contribuția lui în marile momente ale istoriei noastre din acest secol a fost imensă, activitatea sa a rămas învăluită într-o tăcere adâncă, din cauze multiple. Le vom releva în cursul acestei lucrări. Se fac însă multe confuzii şi se încearcă să se dea niște răspunsuri care sunt foarte departe de realitate.
Prin anul 1949, mormintele Ştirbeilor de la Buftea au fost jefuite. Se spune că nu s-au găsit bijuterii şi alte podoabe şi, de aici, s-a răspândit prin oraș întrebarea: prințul Ştirbey şi familia sa au aparținut vreunei secte? Aveau altă religie decât cea creștin-ortodoxă? Unde s-a născut Ştirbey? Unde a învățat? Ce studii a terminat? Cine era soția lui? Mulți știau că o chema Nadejda. Era româncă? Cum se numea înainte de căsătorie? Prințul Barbu Ştirbey are un nume ciudat. Se termină în „bey”, cu „y” la urmă. Numele nu pare a fi românesc. Era turc, era grec, neam de fanarioți? El a adus tiganii în Buftea? Când? Palatul cine 1-a construit? Când? Dar biserica din Parc? Câți copii avea Ştirbey? Cum îi chema? Cu cine au fost căsătoriți?
Mai are urmași? Au făcut cerere să primească ceva din avere? Pe unde sunt urmaşii? A mai venit vreunul dintre ei în țară? Înainte de 1944 veneau pe la Palat, la Buftea, regele Ferdinand, regina Maria și mai înainte, chiar bătrânul Carol I şi regina Elisabeta. Erau rude? Veneau la Ştirbey oameni mari, oameni politici români și străini. El ce politică făcea? În ce partid era înscris? Cine erau părinții prințului? Ce avere aveau? Ce rude mai apropiate aveau? Iorga spunea că prințul era un prieten desăvârşit al țăranilor”. Ce-a făcut el pentru ţărani? Ce-a făcut pentru țară? Ce merite a avut el pentru construcția Liceului de la Gară? S-a semnat Pacea de la Buftea. Ştirbey era acolo? Ce s-a discutat? Cine a participat la tratative? Ce s-a hotărât? Ce funcție a îndeplinit Ştirbey? Era chiar aşa bogat? Ce avere avea? Într-o vreme nu l-a mai văzut nimeni, nici în Buftea, nici la Bucureşti, ani de zile. Se certase cu familia? A făcut închisoare sau a plecat undeva, în străinătate? Din ce cauză? Ce-a făcut în timpul Primului Război Mondial? Dar în timpul celui de- Al Doilea Război? În ce relații era cu nemţii? Dar cu ruşii? Când au venit comuniştii la putere cine venea la Palat? Ce s-a întâmplat cu membrii familiei sale după 1944? Când a murit Barbu Ştirbey? Din ce cauză? Câți ani avea?
Răspunsurile la aceste întrebări și la multe altele vor fi bază de documente. În oglindite în această lucrare numai pe afară de volumele tipărite și specificate, restul de materiale care conțin informații sunt xeroxate și se află în posesia autorului acestor rânduri.
În jurul vieții și activității sale politice a fost instituit un adevărat complot al tăcerii înainte de 1940, iar după 1948 cine ar mai fi îndrăznit să scrie despre un mare boier, deși contribuția sa la bunul mers al țării a fost deosebită.
Susții Expresul să evolueze, susții comunitatea!
https://www.patreon.com/ExpresuldeBuftea
Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!