Cum s-a sufocat strada Studioului
Am intrebat dacă nu se putea face vizavi, eventual, peste strada.Domnul primar mi-a zis că eu am probleme cu orientarea (?!) și că am mai susținut eu o prostie, că ANL-urile noi pentru fuctionarii publici să nu fie construite in Studio. M-a intreabt unde aș fi vrut eu să le facă și i-am zis că spre periferie, in Cartierul pentru tineri sau pe str. Aviatiei, in Buciumeni, unde primăria are teren.
A susținut că vorbesc aiurea, că medicii și profesorii trebui să ajungă in 5 minute la serviciu. I-am zis că e vorba de traficul din Studio, că se blochează cartieru, nu că am eu ceva cu functionarii publici. A zis ironic că bine că le știu eu pe toate si a inchis discutia.Intre timp, dimineata, pe Strada Studioului.
Asta se intampla când nu ai viziune.Cartierul Studio e deja supraaglomerat de masini, care mai și poluează.
Solutiile pentru deblocarea acestui cartier sunt (erau).
– amplasarea noilor blocuri ANL la periferia orasului, iar in locul lor făcut parc.
– refacerea intersectiei străzii Studioului cu Sos. Buc-Targoviste, măcar cu lărgirea benzii de iesire spre dreapta.
– lărgirea strazii Studio cu 0.5 m si parcari „in spic” pe o parte– croirea unei alei pietonale printre Stirbey si Studiouri, care sa iasa in Flamanzeni
– nicio constructie noua sa nu mai fie aprobata in zona cu blocuri (vezi si noul sediu APIA de langa Taverna)– campus scolar care să curpinda curtea scolii, curtea gradinitei si curtea liceului (partea cu caminele, care vor fi date scolii). Astfel putem deschide carierul si pe acolo, iar parintii care isi aduc copiii (din alte cartiere) la scoala, sa parcheze din sosea, de langa Penny, in curtea cantinei liceului, care e inchisa de ani de zile.
– rastele de biciclete la scoala si liceu, iar copiii mai mari pot veni cu bicicleta, din Centru, pe trotuar, prin campus.
Da, stiu, avioane, sefeuri…
Buna dimineata!
Suntem un oras care este asociat cu verde si curat.
Atunci ar trebui sa vedem din tot ceea ce facem – VERDE si CURAT!
Insa la o scurta analiza noi identificam zone in care oamenii nu beneficiaza de suficient spatiu verde, conform reglementarilor, ca aglomeratia urbana creeaza mari dificultati cand traversezi o pandemie.
Sa ne bucuram insa ca oamenii sunt comozi, implicati doar in momentul pe care-l traiesc (pentru ca viitorul e incert, nesigur si presupune prea multa viziune si implicit efort cognitiv!), etc.
Sa concluzionam – nu vrem sau nu putem avea o viziune de dezvoltare durabila, nu depunem eforturi pentru a unii comunitatea si a-i identifica resursele umane ce pot aduce prin colaborare, dezbatere idei valoroase pe termen lung.