Cum să dai un tun imobiliar în 10 pași când ești primar

Următoarea schemă imobiliară este aplicată mai ales în multe orașe mici, unde nu există jurnaliști și opoziția locală, și nimeni nu are curaj să pună cap la cap și să documenteze astfel de tunuri, date de cele mai multe ori prin delapidare, abuz în serviciu și trafic de influență. Unii primari o fac cu tupeu pe numele familiei, mai ales dacă sunt bogați, au putere politică și influență la instituțiile statului.

1. Primarul, prin membri ai familiei interpuși, achiziționează teren mare arabil la 5-10 eur/mp. Proprietarul care vinde vrea mai mult, dar de ce nu îi poate oferi nimeni mai mult?

2. E evidentă imposibilitatea proprietarului inițial sau a altui investitor să obțină aprobarea unui PUZ, care este aprobat doar în consiliul local, controlat de primar. Acesta este principalul instrument de negociere al primarului: „dacă nu mi-l dai la prețul ăsta mic, stai degeaba cu el, oricum nu ți-l ia nimeni, că nu-i aprob PUZ-ul.”

3. Se demarează procedura de ridicat valoarea terenului. Primarul (prin familia itnerpusă) lotizează și întocmește PUZ, iar Consiliul Local aprobă rapid, fără să parcurgă toate etapele impuse de lege, mai ales etapele de anunț public și dezbatere publică. PUZ-ul nu e mare, ca să nu aibă prea multe cerințe, să nu bată la ochi. Dar se fac în timp 4-5 PUZ-uri lipite, fără niciun loc de joacă, parc sau școală. Acestea le face, sau le promite, dar din bani publici, în apropiere, ca să ridice valoarea terenurilor.

4. Drumurile private interioare PUZ-ului primarului le preia imediat în proprietate Consiliul Local, deși fizic drumurile erau doar câmp, arătură, sau boscheți. Din acest moment, chiar dacă va dura ani sau nu se va întâmpla nimic niciodată, familia primarului nu mai plătește impozit pe drumurile private, că devin ale statului. Proiectele de preluare a drumurilor private ale primarului sunt făcute de viceprimar, ca să nu fie primarul în conflict de interese. Se invocă în mod absurd necesitatea fluidizării circulației în zonă. Dacă i se atrage atenția că nu e problema cu circulația în zonă, viceprimarul susține că va fi.

5. Firmele de utilități, curent, gaz, apa, canal, vin apoi și extind rețelele pe aceste străzi, cu acordul consiliului local, deși inițial era doar teren arabil. Așa au crezut filialele locale ale acestor companii de utilități, că merită să investească masiv pe un câmp, unde nu era nimic sigur. Ce companie ar avea curajul acesta, dacă nu ar face lobby primarul și nu ar garanta el cumva?

6. Unde s-a putut, au făcut pe banii companiei. Când era prea mult și nu puteau justifica investiția, companiile de utilități au cerut cofinanțare din bani publici, iar consiliul local a aprobat, uneori sume imense, fără nicio garanție că cineva va construi acolo. Se invocă doar cererea unui proprietar, care dorește să construiască o casă, astfel utilându-se hectare întregi.

7. În același timp, se vând terenurile cu 100 eur/mp, de 10 ori prețul achiziției, fără ca membrii familiei primarului să investească ceva. In principiu se vând tot apropiaților primarului, ca să nu transpire ceva. La un PUZ de 2 hectare, profitul familiei poate fi de peste 1 000 000 euro!

8. Aceștia construiesc case mici pe suprafețe mici, ca să maximizeze profitul. Lemnul, fierul, betonul, schela, sunt luate de la furnizori locali, apropiați ai primarului, care fac discounturi masive, poate presați, poate ca să nu iasă din grații. Nu se pun panouri de organizare șantier cum impune legea, să nu se afle numele, poliția locală nu-i deranjează.

9. Casele se vând scump, pentru că în zonă nu sunt alte opțiuni, nu e concurență. Băieții primarului, care vând casele, au grijă să strecoare subtil viitorului proprietar, ca o garanție, că sunt făcute pe terenul primarului și că totul e în regulă, e sigur, se va ocupa dumnealui să fie frumos.

10. La sfârșit, se asfaltează și se iluminează pe bani publici, cu laudele aferente pentru primar că „a făcut”. Poate băieții să dea și un parandărăt. De exemplu, cu banii de pe case, cumpără alte terenuri ale familiei primarului, la prețuri supraevaluate. Așa se spală și banii familiei.

Cum ar putea un alt investitor, serios, să dezvolte și el așa ceva în oras și să fie competitiv pe piața imobiliară? Nimeni nu poate concura cu așa ceva. E concurență neloială, este monopol, iar asta e principala cauză pentru care prețul imobiliarelor e atât de sus în unele localități iflovene.

Profit masiv din pix și din votul consilierilor locali. Când un dezvoltator imobiliar face profit masiv cu ajutorul autorităților locale, se numește mafie imobiliară. Când dezvoltatorul e același cu primarul, nu știu cum se numește.

Foto 1 – Fiecare lot de teren are deja utilități și se poate vinde așa.

Foto 2 – Se construiec case mici pe suprafețe mici.

Foto 3 – Se asfaltează și se iluminează la final pe bani publici.