Cum a fost singur contra consilierilor locali

Cam așa, ca in poza asta cred ei că au stat lucrurile. Și au oarecare dreptate. Doar că nu sunt chiar așa mort, nu au reușit să mă ingroape, nici acum, nici când mi-au invalidat mandatul de consilier. Singur am fost, dar nu m-am simțit. Știam că tot ce se va intâmpla acolo voi povesti aici și voi veți avea incredere că sunt sincer. Nici n-aveam nevoie să inregistrez, deși ar fi fost spectaculos, credeți-mă! Nu-ți vine ideea asta când  te aprinzi instant.

Cum m-a scos Pistol la tablă in fața Consiliului Local

N-am vrut să răspund provocării domnului Pistol, iar dânsul a dus totul la extrem, culminând cu replici mizerabile de genul „ești prea sărac să ai păreri” sau „oricum eu nu consum  șaorma”.

Ideea a fost să evit vreo discuție in contradictoriu, vreo confruntare sau vreun scandal la ședințele consiliului local. Nu pentru aia m-am dus acolo, nu sunt un guraliv, nici scandalagiu, ci m-am dus exclusiv să aflu informații despre proiectele pe care primarul le propune și consilierii le votează, și evident să vă comunic și vouă, dacă nu vreți sau aveți cum să veniți, că increderea v-am câștigat-o.

Și dacă aș fi răspuns provocării lui, tot la așa ceva se ajungea, tot aș fi fost linșat de intreg consiliul. Că așa am avut impresia că a fost. M-am simțit inițial, ca in adolescență, acum 20 de ani când am fost incolțit de vreo 6 inși in Studio, intr-o zonă dubioasă, intr-o seară ploioasă și o beznă cruntă. Au sărit toți pe mine, iar eu am crezut că pot să-i bat singur.

Sărisem pentru un prieten (mai știi LN?) care a fost lovit de ei, și in inconștiența mea credeam că pot rezolva lucrurile pașnic, cu vorba bună. N-au vrut pașnic, m-au atacat cu un „tu cine ***** esti, mă?” și m-am tăvălit cu toți 6 prin noroaie și am tras cu dinții și nu m-am lăsat până nu mi-am luat-o grav, cu final apoteotic, cu cuțit la gât și intrebarea retardă: „mai faci, mă?”

Cam așa a fost și la finalul acestei ședințe, când domnul Pistol a dat tonul atacului, ca unei haite!

Despre ziarizda nasoală din ședința de consiliu

Inainte ca domnul Mihai Cojocoariu să inceapă povestea din link-ul de mai sus, ba chiar inainte de a-mi da cuvântul și mie, a inceput primul consilier, care a ridicat mâna și a luat cuvântul, de pe scaun, uitându-se mai mult in ochii primarului decât intr-ai mei.

Doamna Marin Doinița și-a exprimat nemulțumirea vag despre ce fac eu pe internet, că ii critic, că vorbesc aiurea și că mi-a fost profesoară. „Nu mi-ați fost” i-am zis.

Apoi ne-am rățoit unul la altul, eu cu domnul consilier PMP-UNPR Cojocariu (vezi in link-ul de mai sus) și au intervenit mai mulți să ne calmeze. Horia Bobei de la ALDE mi-a cam ținut partea, insistând că am tot dreptul să vorbesc și să critic, și in plus am obținut corect și 600 de voturi, mai multe decât ar fi adus oricare dintre consilieri pentru partidul lui.

Domnul Stanciu Titi Tănase și-a sprijinit și dânsul foarte vehement colega de mai sus, părându-mi destul de nervos, dar după ce m-a luat Cojocariu in primire, domnul Titi m-a luat de braț mai de-o parte, parcă să mă calmeze, parcă de milă, și zâmbitor mi-a spus că nu e normal să fie acuzat pe nedrept pe site de către un cititor, că in timp ce lucrările la liceu sunt suspendate, casa dânsului se inalță. Așa e, nu e normal. Dacă imi aduc bine aminte, am amendat sau am cenzurat respectivul mesaj.

Poate după asta, era normal să comunice, dacă nu mie, atunci măcar elevilor, dacă vor incepe anul ăsta in noile săli de clase sau tot in mizerie, și dacă nu cer prea mult, și de ce s-a intarziat 3 ani finalizarea lucrărilor la liceu! M-a invitat să văd cum se chinuie de ani de zile să-și ridice casa și sper să mă fi invitat să văd și noul liceu care se va inaugura cu adevărat acum. Dar nu sunt sigur de a doua invitație.

„Domnul Tobă, ați fost la Sinaia?” se apropie de mine doamna Boca Geovana. Era calmă și zâmbea plăcut. Nu cred că am văzut vreodată să zâmbească. M-am blocat un pic, nu știam la ce se referă, credeam că m-a văzut pe acolo recent. Am zis nu. „Păi șă știi că și acolo sunt stâlpii pe mijlocul trotuarui”. „Or fi, doamnă, sunt și in altă parte, dar asta nu inseamnă că e normal!”

Chiar azi am fost la Sinaia și intr-adevăr sunt și stâlpi pe mijlocul trotuarului, dar trotuarele nu coboară sub 2 metri lățime, deci sunt practicabile. Dânsa știa că mi-a fost profesoară și a ținut să aflu că iși aduce aminte. Nu că i-aș fi rămas in minte cu ceva, că deși mi-a plăcut intotdeauna muzica, am fost paralel cu orele dânsei, eu și toți ceilalți colegi. Nu era greu să știe, a fost profesoara de muzică a tuturor elevilor din ultimii 25 de ani la Școala nr. 2.

Din spate am simțit o săgeată. Cea mai săgeată!

Doamna Florentina Pușa Rudeanu, nr. 2 din PNL, toată in negru, imi aruncă un zâmbet care imi cam ingheță obrajii incinși: „ia vino, domnu Tobă, aici lângă mine, să discutăm noi ceva!” Și imi face semn părintește cu palma pe scaunul gol de lângă ea și se rezemă superior, pe scaun, desfăcându-și un pechet de țigări, incojurată de celelelate consiliere PNL.

Am inghițit un pic in sec a frică, dar mi-am făcut curaj in nebunia mea și i-am arătat repezit degetul arătător: „Un minut, doamnă, mă intorc intr-un minut!” Și am fugit pe scări să-i explic frumos părintelui care mă acuza că am pus CNP-ul fetei sale pe internet. Acolo m-a pus la punct Sergiu Costea, juniorul PSD, demonstrându-mi că nu am dreptate și că era CNP-ul pe undeva. Mi-am luat-o.

Mă intorc spășit, ca mielul la tăiere, revin in sala de consiliu, unde mai rămăseseră doar consileirii PNL și doamna secretar al consiliului. Doamna Rudeanu, managerul spitalului, mi-a făcut incă o dată semn prietenete, curios de calmă și zâmbitoare, să mă așez lângă ea. M-am apropiat temător, deși imi umflasem pieptul, să par cocoș, dar sper să nu fi remarcat nimeni că imi cam băgasem capul intre umeri, să nu fiu strâns de gât brusc. „Doamnă, nu mușcați, nu?”… „Ha, ha, nu mușc, chiar dacă am un dinte in plus!”. Nu știu dacă a fost o metaforă, nu m-am uitat la dantură, ci in ochii ei, să citesc dacă e pericol mare sau nu prea. Ciudat, dar ochii păreau prietenoși. „Acordați-mi măcar un loc liber intre noi, să am o șansă, dacă e ceva!”

Alături de dânsa, doamnele Andrea Burtea și Monica Mirea, parcă și Paula Ciocioi? Doamna Burtea imi spune pe un tot prietenesc, deși știu că nu mă menajează când mă aduce in discuții cu alții… „Ințeleg să critici, dar continuu, așa, numai și numai cheștii negative, nimic pozitiv, nu se intâmplă nimic bun in orașul ăsta?”

Mă supăr foarte tare când aud așa ceva, și aud numai de la simpatizanți ai primarului Pistol, așa cum le auzeam, la vremea lor, și de la simpatizanții lui Stoica. I-am zis doamnei educatoare: „Pot demonstra oricicând că nu vorbesc numai despre chestii negative și că mai și laud, nu numai critic! Vă pot arăta clar cel puțin 10 subiecte recente!” N-am mai insistat pe subiectul ăsta, cred că e clar.

.

Doamna Rudeanu m-a luat direct:

„Ia zi domnul Tobă, ce problemă ai cu mine?”

Eram sigur de intrebarea asta, numai că nu m-ar fi crezut vreodată doamna că n-am nimic cu ea, decât poate că mă deranjează că dă like pe Facebook ziarizdului când acesta mă jignește grav. Eu iau treaba asta ca pe o jignire din partea dânsei, dar bănuiesc că nu-i pasă.

– Dar cu ce v-am deranjat, mai exact, doamnă?… că nu-mi aduc aminte să fi scris ceva aiurea de dvs!

A răscolit un pic in amintiri și n-a găsit decât problema cu un articol de acum 4 ani, unde eu spuneam că spitalul, recent inaugurat, e cam gol! Am exagerat atunci, dar insuși respectivul articol se dorea o reclamă spitalului!

– De ce nu scrii despre cât de bine e dotat și cât de mulțumită e lumea?

– Doamnă, dar credeam că lumea știe asta, că am văzut in fiecare număr al ziarului primăriei o pagină dedicată acestui subiect!

– Ai putea să vii să vezi și tu, să te convingi!

– Păi chiar sunt convins, chiar am auzit lucruri frumoase de acolo!

– Să nu scrii numai de rău…

– Doamnă dacă aveam ceva personal cu dvs, dacă voiam să scriu de rău, scriam despre faptul că se fură in spital!

– Mda… s-au intamplat două cazuri.

– Dar să nu credeți că e vorba de anjajați, tot dintre pacienți, intârește d-na Monica Mirea, consilier PNL, care bănuiesc că lucrează și dânsa acolo.

– Nu putem să păzim portofelele pacienților.

– Dacă eram rău intenționat făceam un subiect de scandal din asta. Au venit oameni care mi s-au plâns și au insistat să scriu despre asta, dar am refuzat să o fac fără dovezi.

Imi amintec acum două articole despre dânsa, publicate de mine, și un drept la replică, al dânsei, trimis mie, după ce primarul Stoica a denigrat-o in ziarul primăriei din 2012. Să-mi aducă aminte acum dacă am zis vreodată ceva rău de dânsa. Nu am zis. Deocamdată!

Cine credeți că poate fi contracandidatul lui Pistol?

Pusa Rudeanu si lupta pentru spital

Drept la replica Florentina Rudeanu

 .

A intervenit in discuție de sus, de unde a condus ședința, domnul consilier PNL Țopai Emilian

Foarte nervos, roșu la față, vorbind repede, vehement. Domnul Țopai Emil a susținut și dânsul că vorbesc aiurea pe internet, critic și jignesc fără motiv. Evident, i-am cerut să-mi spună clar, un subiect la care se referă! A găsit repede ceva de acum 3 sau 4 ani, când s-a scris pe site de inaugurarea Centrului Cultural Buftea și instalarea directorului, d-na Violeta Mitescu. Că de ce m-a luat de doamnă, când dânsa e o profesionistă. Nu am zis eu ceva aiurea atunci, a apărut doar un comentariu, zic eu decent… Aici…  A fost inaugurat Centru Cultural Buftea

Omul se intreba, cum mă intreb și eu, dacă nu cumva erau și bufteni care să aibă o șansă pentru postul ăsta. Oricum, nu văd rostul nemulumirilor pe subiectul ăsta, nu am criticat-o vreodată pe doamna Mitescu și nici nu cred că e supărata pe mine. N-am ințeles de ce taman subiectul ăsta l-a găsit domnul Țopai! Mi s-a părut că tocmai s-a dat de gol. N-aș vrea să fac un subiect din faptul că sunt prieteni sau rude, dar chiar nu avea de ce să fie deranjat.

A coborât de acolo și s-a aplecat deasupra mea, la fel de supărat și  imi zice important, nu mai știu cum a venit vorba… „știi cu ce mă ocup eu?”…  că el lucrează toată ziua cu tot felul de oameni, cu copii bolnavi, cu handicap, și n-am ințeles de ce imi zicea asta, astfel că i-am retezat-o nepoliticos: „Păi apucați-vă de altceva, dacă nu vă place… de ce vă plângeți?” Mi-a spus că nu se plânge, dar nici n-am inteles exact ce voia să-mi transmită. Că el muncește și eu o frec pe net probabil. Țopai Emilian este directorul Centrului de Plasament Tâncăbești.

Ca să mă convingă mi-a zis să-l intreb pe prietenul meu, Aidan Andon,  care a făcut acțiuni caritabile pe unde lucrează dânsul. L-aș fi intrebat, dar n-am indrăznit, dacă tot a adus vorba, dacă a făcut ceva pentru acest buftean, artist destul de cunoscut in București. Să fi pus o vorbă bună la domnul primar sau doamna Mitescu, să iși expună undeva și Aidan lucrările in Buftea. Atât, nu să-l susțină financiar!

Doamna Florentina Rudeanu, i-a atras atenția domnului conilier să o ia mai ușor, să nu se mai agite, că iar vine să se plângă la dânsa că are problemme cu inima. De la prezidiu, amuzată, a intrebat nevinovată, ca și cum nu a aflat de existența internetului până acum, și doamna secretar al Consiliului Local, Liliana-Mihaela Anghel … „Dar de mine ați sris ceva?” I-am răspuns sincer… „Deocamdată, nu!”

Intre timp, se apleca asuprea mea, cu cei 2 metri ai săi, decanul de vârstă al consilierilor, domnul C-tin Romanescu, care imi repeta pașnic că n-am de ce să critc, că totul e bine, că el a fost cu toți, și cu Rovinaru, și cu Stoica și cu Pistol, dar ce-a făcut Pistol n-a făcut nimeni!

Am incercat, sper destul de politicos, să pun capăt discuției, că oricum nu ajungeam nicăieri și mai aveam o intâlnire importantă, la care oricum n-am mai ajuns. Dar mai mult, am fugit, recunosc, că riscam să mă imprietenesc cu doamna Rudeanu, periculos de prietenoasă, și care a insistat să vin la spital să-mi arate cât de mișto sunt lucrurile acolo.

Nu au reușit decât să mă ambiționeze și abia aștept să merg la următoarea ședință.

]]>