Panseluțele din Buftea se udă cu sudoarea unei femei, pomii primarului cu cisterna primăriei

Într-o Românie care visează la digitalizare și standarde europene, există încă locuri unde munca brută, absurdă și umilitoare este ridicată la rang de normalitate. Bine ați venit în Buftea – orașul în care bidoanele de apă țin loc de utilaje, iar udarea florilor se face cu brațele unei femei, nu cu logistica unei administrații.

În fiecare dimineață, o angajată a primăriei cară patru bidoane de câte 5 litri, pe distanța dintre fosta primărie și dispensar, pentru a uda panseluțele. Face cel puțin 20 de drumuri. La 35 de grade. În 2025. Într-un oraș „european”. Foto sus.

Nu e o exagerare. E rutină. E revoltător! Ați văzut privirea acestei femei când face mizeria asta de treaba? Panseluțele sunt vitale, dar puneți și salariul unui om la cheltuielile cu ele.

Întrebați-i pe cei care trec dimineața prin zonă. Poate o vedeți chiar voi, cu pașii egali și spatele încovoiat de lipsa de viziune a unei administrații care n-a înțeles că secolul XXI a început de ceva vreme. Iată câteva comentarii ale buftenilor care o știu, făcute la postarea noastră de pe Facebook. Oamenii chiar o știu și o apreciază pe această angajată model. Păcat că e tratată de primărie așa.

Pe alt palier al incompetenței, în Cartierul pentru Tineri, zeci de copaci plantați anul trecut au fost lăsați să se usuce. De ce? Pentru că nimeni nu i-a udat. Cisternele primăriei sunt, se pare, ocupate. Sursele locale spun că ele au drumuri mai „importante” – spre moșia primarului, de exemplu, unde pomii sunt verzi, îngrijiți, și foarte norocoși. Foto cu cisterna primăriei udând pe proprietatea privată a primarului.

Contrastul e dureros: pe aceeași stradă, spre Tamași, 80 din 100 de copaci s-au uscat. Dar în dreptul proprietății edilului, vegetația e vie și curată, de parcă natura însăși ține cont de funcția publică.

Nici nu mai e nevoie de ironie. Situația se scrie singură: o femeie udă panseluțele cu bidoane, pomii din cartierele orașului mor de sete, iar la marginea unui canal, cineva a plantat zeci de arbori care au sfârșit la fel – uscați, abandonați. Sperăm că nu au fost plătiți din bani publici. Deși, cu administrația Buftea, speranțele sunt cel mai adesea deșarte.

Și poate cel mai trist este că nimeni nu-și asumă nimic. ADP-ul tace, conducerea primăriei are priorități „mai verzi”, iar locuitorii asistă, de ani buni, la o piesă de teatru absurd cu actori obosiți, decoruri uscate și o regie incompetentă.

Panseluțele sunt, aparent, vitale. Dar prețul lor e plătit cu spatele unei femei și cu uscăciunea unui oraș întreg.

Buftea – unde natura se îngrijește cu bidoane, iar cetățeanul cu indignare.