Luni deschidem noua locație Mănânci pe Fugă

Articol publicitar preluat de pe manancipefuga.ro

După lupte seculare care au durat o lună, am reușit in sfârșit să terminăm lucrările de amenajare a noii locații.

Mai avem câteva chestii de pus la punct, dar le vom aranja pe parcurs, pentru că nu ne mai permitem să ținem ușile inchise. Și așa a durat cam mult, timp in care chiria și salariile au curs. Deci, scuze pentru eventualele mici inexactități, le vom rezolva rapid.

Am decis să punem capăt activității la vechea locație pentru că efectiv ne sufocasem, și la propriu și la figurat, in acel spațiu mic, de doar 16 metri pătrați (!!!), spațiu in care absolut nimeni nu ar putea ține o astfel de afacere. Poate doar in China, unde nu există autorități sanitar-veterinare și unde nu se plătesc chirii și taxe imense. Sau poate se mai naste un nebun masochist, dar pasionat, ca mine.

Nu mai puteam continua acolo pentru ca atinsesem o limită a vânzărilor și nu mai progresam deloc. Era păcat, pentru că sunt sigur că putem mai mult. Se spune că afacerea e ca mersul pe bicicletă… nu poti merge inapoi și nici să stai pe loc, pentru că vei cădea. Singura opțiune e să mergi inainte.

 

Au fost 3 ani de muncă, sacrificii și chin! Nu exagerez… In 3 ani nu am câștigat decât ceva bani de buzunar, pentru că am dorit să construim o afacere, un brand, pe termen lung, nu să câștigăm ceva pe termen scurt. Mulți sunt siguri că la ce vânzări aveam, ne-am imbogățit. De unde? Am făcut totul ca la carte, nu am inșelat clienții, deci am avut cheltuieli serioase, astfel că profitul a fost inexistent. Am inceput afacerea și cu ajutorul unui imprumut, pe care n-am reușit să-l returnăm incă.

Deci financiar o ducem prost, mai ales că am mai investit o sumă importantă in noua locație. Dar cred incă in această afacere, cred că merge unde trebuie, chiar cu o investiție minimă. Dacă aveam bani, mergea perfect acum. Așa, am decis să o luăm treptat. Lumea din Buftea deja ne știe de firmă serioasă, este tot ce contează! De aceea am incerdere, altfel inchideam șandramaua de mult.

 

Văzând că noi avem vânzare, muți afaceriști din Buftea s-au gândit să ne concureze. Unii au inchis deja, alții vor inchide. Au impresia că succesul se bazează pe noroc sau pe vad. Cand o aud pe asta cu vadul mă bușește râsul… Unii chiar cred că satul ăsta poate oferi vad comericial. Nu dragii mei, vadul comericial ți-l faci singur in Buftea, dacă te pricepi, că nu e vreo stație de metrou aici sau vreo Piața Unirii.

Chiriile sunt imense in Buftea și nu prea ințeleg incă de ce. Probabil pentru că cei care dețin spațiile comerciale importante nu duc grija zilei de mâine, ci sunt oameni stabili din punct de vedere financiar și nu trăiesc din acele chirii. Astfel, decât să lase din preț, preferă să țină spațiile goale câteva luni. Din cauza acestor chirii uriașe ce se practică in amărâtul ăsta de sat care nu oferă nimic, nici comerțul nu merge. Micii afaceriști se sufocă când au de plată 500 de euro lunar pe 16 metri pătrați (cum aveam eu), iar marea majoritate a proprietarilor de spații care fac și comerț in ele, nu oferă mare lucru, neavând concurență, deci nici presiune. Astfel că bufteanul preferă să dea o fugă la capitală pentru a-și cheltui banii, treabă ce se simte la nivel de buget local și dezvoltare a orașului.

 

Decizia de a ne muta intr-un spațiu mai mare am luat-o cu greu, de frică să nu stric ce aveam deja. Dar am luat-o… Se spune că o decizie greșită luată la timpul potrivit, e oricând mai indicată decât una bună luată prea târziu.

Sunt sigur că o să-mi fie greu la inceput. Dar nu are cum să fie mai greu decât până acum. Anul acesta a fost infernal, mai ales după ce am rămas singur, vărul Mau deschizându-și o altă afacere. Au fost luni de zile in care am muncit pe brânci câte 10-12 ore, cu stres fantastic (nu e ușor să lucrezi cu clienții in alimentație, mai ales când ești proprietarul afacerii), cu tălpile praf de la stat in picioare, cu ghenunchii scârțâind de la sutele de piruete zilnice, cu capul bubuind de la căldură și lipsa de oxigen, cu pieptul apăsându-mi respirații din cauza focului pe care il respiram continuu și cu 10 kilograme in minus.

Fetița mea are deja 5 luni și nu apucam s-o văd decât un pic dimineața când se trezea și seara când se culca. Apogeul dedicării mele câtre această afacere l-am atins in ziua când s-a născut ea. Nici măcar nu am fost lângă ele când soția a născut! Era ora prânzului și nu am putut lăsa clienții cu ochii in soare. Nu mă laud cu asta, mi s-a părut chiar trist când am ajuns, mai târziu, lângă ele.

Mi-am neglijat total blogul personal demodaveche.ro și partial site-ul meu de suflet, expresuldebufte.ro. Am făcut multe sacrificii și a venit timpul să mă laud cu ele. Sunt mult prea optimis ca să aplec urechea la atât de multe păreri ale apropiaților in legătură cu evolutia afacerii. Aproape toti mi-au criticat deciziile, s-au indoit de mine și chiar au râs.

Nu are cum să meargă prost dacă faci ceea ce-ți place, muncești, ești optimis și te pricepi un pic! De luni, vă invit la noua mea casă! Tot in centru, in clădirea cu Vodafone, după colț.

 


]]>

8 raspunsuri
  1. nume
    nume says:

    500 de e pe baraca aia e aberant. Sa vedem cine dracu’ ii mai da lu’ ala atata banet pe debaraua aia. Noua locatie arata bine. Mult succes in noua locatie.

    Răspunde
  2. Bogdan T.
    Bogdan T. says:

    [quote name=”Votez”]Am vazut cum alegi de la furnizori personal si foarte bine verificat ingredientele de aceea m-as da pe mana ta la pranz. Mult succes[/quote]

    Mersi.

    [quote name=”Ratb”]Acolo este o doamna care iubeste cainii si o sa-ti faca probleme !![/quote]

    Sunt sigur.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.