Păziți-vă gardurile!


Știți cum spun la interviuri, la Știrile Pro TV de la ora 5, martorii acidentelor… „am auzit o bubuitură puternică!”. Fără excepții… accidentele se povestesc incepând cu această formulare!

Așa și buftenaul nostru, om liniștit și gospodar, de loc din Flămânzeni, de pe străduțele alea pietruite, pe partea cu pădurea, și care dau grămadă toate in Independenței. „Pe la 5 dimineața, stăteam și eu in pat cu nevasta mea, și când am auzit o bubuitură puternică!” A ieșit și el, ca omul ingrijorat, pe geam, să vază ce să fie. Zice tot el, ca la ProTV… „Un nor mare de praf!”

In zona asta a cartierului e foarte liniște de obicei, de aceea omul nostru s-a panicat un pic. Ce-ar putea tulbura in halul ăsta pacea? Pe aici doar câțiva nătărăi mai aleargă cu mașinile de ridică tot praful in aer și il așează pe mesele și rufele din curți. Ar fi și o problemă mare a zonei… tâmpiții care la 40 de grade afară dau foc in curți la gunoaie, uscături și chiar plastic! Bieții tâmpiți nu se gândesc cât rău produc vecinilor, care de jenă nici nu alarmează autoritățile.

 

Știind zona liniștită, omul impacientat a alergat spre locul care arăta ca după o explozie. După ce s-a risipit praful a constatat surprins că nu sărise nimic in aer, ci doar o mașină zăcea in curtea unui vecin, bine șifonată, după ce a doborât gardul omului, cu tot cu stâlpi.

Un individ incerca să se depărteze de mașină, dar se clătina și se impleticea, ca Bute in zilele lui bune.

– Măi, băiete, ești bine, ai pățit ceva?.. zise omul grijuliu.

– Nu, nu, n-am nimic… și o apucă drept pe stradă. Drept, dar din gard in gard, ca după o noapte de beție.

Din mașina avariată se aude un horcăit ingrozitor. Cetățeanul ingheață de spaimă și se uită ușor, cu teamă, inăuntru. Pe bancheta din spate zace, cu capul pe spate, ochii inchiși și gura deschisă, un om agonizând.

– Băăăă, vino inapoi că l-ai omorât pe ăsta! Intoarce-te că e nenorocire mare!

– Nu, nu, lasă că n-are nimic. Am văzut eu, e ok! Și abia acum iși potrivi mai bine picioarele, cu mâna parcă, și reuși să incropească un fel de fugă in balans, dar cu care se făcu nevăzut.

In timp ce pasagerul din spate părea a-și da ultima suflare, horcăind ca un porc injunghiat, omul nostru sună la 112. Abia după ce s-au strâns mai mulți vecini, plus proprietarul curții, au indrăznit să se apropie și să verifice victima. N-avea nici pe dracu, dormea buștean, rupt de beat! Sforăia de duduia tabla veche a mașinii și nici nu simțise că a fost accident.

După ce s-a dezmeticit un pic și a ajuns și poliția, tipul a constat uluit că era chiar mașina lui, dar habar n-avea cum ajunsese el pe bancheta din spate și mașina in gard. Deși nimeni nu l-a intrebat și nici nu se puea la indoială, striga intr-una… „Dar, n-am condus eu, să moară mama!”

 

Polițiștii au deslușit povestea… Un grup de prieteni, după tradiționala partidă de fotbal (cea de joi, nu cea de vineri… și nici cea de sâmbătă, duminică, etc) s-au oprit la tradiționala bere, la o cârciumă de pe strada Independenței, unde au băut, tot tradițional, până dimineața. Cel care a cedat primul a fost proprietarul mașinii, care s-a culcat liniștit pe bancheta din spate.

Când și ceilalți au isprăvit, gașca s-a spart, iar unul dintre ei a vrut să dea dovadă de adevărată prietenie și s-a urcat la volan să-și ducă tovarășul acasă. A uitat că era pilaf și nici permis nu avea. Era foarte aproape, doar trebuia să părăsească Independenței și să intre pe una din străzile pietruite. Dar pentru că-i plăcea șofatul, a zis că n-o fi foc să ocolească un pic până acasă. N-a fos foc, a fost praf! Din cauza vitezei, mașina a derapat pe pietriș și a trecut prin gardul omului, după care el a fugit de la locul faptei, părăsindu-și camaradul.

A durat ceva până s-au dumirit polițiștii care dintre ei a condus, dar pe moment, nu l-au găsit pe individ acasă. In schimb, in aceeași zi, o brigadă de băieți pricepuți a apărut din senin și i-a reparat omului gardul, doar-doar nu depune plângere.

 

In aceeași zi, unui martor ii sună telefonul:

– Bună ziua, de la Poliția Buftea. Sunteți Cutăriță Buftenescu, martor la accidentul de diminieață? Am sunat să vă iau CNP-ul pentru declarație.

– Da, sigur… vi-l dau! Notați?

– Imediat să caut ceva de scris…

Liniște secunde bune:

– Stați că nu găsesc nimic de scris …

– Păi dacă știați pentru ce motiv sunați, nu trebuia să vă pregătiți? Credeați că-l țineți minte? Haideți să incercați, poate cine știe!..

– A… lăsați că vă sun eu imediat inapoi.

N-a mai sunat nimeni. Spre seară, dintr-o mașină coboară un polițist in poarta omului:

– Bună seara, m-a trimis colegul să vă iau CNP-ul! Am venit cu mașina personală că cea de serviciu nu mai are benzină…

– Cum domne, v-a trimis pe dvs, chiar nici acum n-a găsit ceva de scris?

 

Intâmplarea e cât se poate de reală, ba mai mult, coincidența dracului, polițiștii au costatat că proprietarul mașinii implicată in accident, cel care dormea buștean inăuntru, era fratele celui care și-a făcut mașina zob cu doar o seară inainte, in fața la Știrbey, intrând violent tot intr-un gard. Chiar și numerele mașinilor celor doi frați erau aproape la fel, diferență de o literă, probabil inițiala fiecăruia.

Păziți-vă gardurile, fraților!

]]>

2 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *