Cât de greu e să facem un parc adevărat?

Buftea are o problemă uriașă pentru un oraș serios cum se crede!. Nu are absolut niciun parc pentru tineret, un parc mare, nu un loc de joacă. Excludem Parcul Știrbey, proprietate privată, dar bine că există și acesta, care poate fi vizitat doar cu restricții, doar in cursul săptămânii, fără poze, fără gălăgie, fără jocuri, fără role, fără biciclete. Curios e că acolo poți intra totusi cu mașina…

Primăria a făcut ceva parcuri in ultimii ani, mai mult locuri de joacă pentru copiii mici sau spații verzi cu multe, uneori prea multe băncuțe. Dar a omis să amenajeze un loc de distracție și pentru tineri, unde să se plimbe, să se ascundă, să se relaxeze, să facă sport gratis in aer liber, etc. Stoica a tot vorbit la inceputul mandatului de un mare parc pe locul fostei gropi de gunoi, dar a uitat până la urmă probabil. Ar fi fost un loc excelent acolo, pe lac, dar mai sunt o grămadă de locuri, o grămadă de teren liber in oraș și in jurul său… avem fosta pepinieră, avem destule păduri și un lac uriaș, aproape neexploatat turistic. Numai un incuiat sau un rău intenționat nu ar observa potențialul uriaș al orașului la acest capitol!

Stoica a făcut câteva locuri de joacă, in Centru si in Studio, dar a ignorat complet, fără explicații, 4 cartiere, cu mii de locuitori. Nu există absolut niciun loc de joacă in Flămânzeni, Buciumeni, Atârnați și Oțetărie! Nimic nu poate scuza această ignoranță a primarului!

 

Ce s-a ales de parcul din Buciumeni

Am revenit la o plimbare prin Buciumeni după câțiva ani și am vizitat fostul parc dintre stradă-scoală-biserică-poligon. Nu mai există decât un teren viran acolo, care doar datorită primăverii nu arată groaznic. Când am lucrat acolo in 2000-2004, era ok, deși tot trecuseră vreo 20 de ani de la inființare, fără să i se aducă vreo imbunătățire. Era intreținut de domnul director Tănase, impreună cu elevii săi, cărora le spunea… „Hai, puneți mâna, că așa o să rămână și il vor avea și copiii vostri!”

Un fost elev, Ștefan Boancă, mi-a scris pe mail și m-a rugat să vin și să le semnalez oful. Terenul mic de handbal, care avea un fel de zgură, nu mai există, porține fiind furate și duse la fiare vechi, iar bălăriile au pus stăpânire pe el. Mai era deasemenea și terenul mare de fotbal, unde ani la rând se strângea seara tot Bulevardul Muncii pentru singura lor distracție… fotbalul. Iarna asta a rămas și el fără porțile de fier, care au rezistat până acum doar pentru că localnicii au stat cu ochii pe ele ca pe o avere. Le-au scăpat totusi un pic din ochi pe viscolele alea, când erau ocupați cu zăpada și frigul din case… Mai bine le-ar fi tăiat curentul pe stradă, decât să le ia porțile de la teren. De Paște i-a vizitat primarul și le-a pus două porți mai mici.

Atât mai are parcul ăla! Ba nu, mai are 4 bare paralele din metal, pentru gimnastică, care au scăpat de furt dintr-un singur motiv. La ele se mai antrenează niște voinici din cartier, băieți duri, pe care nu are nimeni curaj să-i deranjeze. Cum să te riști să le iei jucăriile? In rest, gunoaie și boscheți, iar toamna, noroi cât vezi cu ochii. Cum vine toamna parcul e ca și inchis din această cauză! In schimb, primavara și vara arată ok ca zonă verde, cu arbori uriași, plini de păsări cântătoare. Dacă punem la socoteală că la o aruncătură de piatră se află lacul, ne imaginăm lesne cât de frumos ar fi un parc amenajat acolo!

Până atunci copiilor nu le rămâne decât un singur joc de jucat in parcul pustiu… jocul cu pumnii și picioarele, iar tinerii se strâng pe stradă, la băutură și jocuri de noroc.

 

]]>