Primii 20 de ani sunt grei!

Știți cum e sa ajungeți la 34 de ani? In ultimii 10 ani te intreaba toata lumea când te insori, chiar daca te știe tânar și agitat, sau din contră, copt și cam legat. Te intreabă oricum!

De la vecini și matuși de la Cuca Măcăi (corect e cu un singur i), până la vechi prieteni cu care te vezi rar, și care pun din prima această intrebare, dacă nu e cazul s-o pună pe cea care merge cu o reciprocă mângâiere pe burtă: „Bă, da’ ce te-ai mai ingrășat!” După o vârstă, nu te mai intreabă nimeni de insurat, parcă de jenă, convinși că ori ești atât de prost incât să te dai prea bărbat pentru a fi legat, ori că, din contră, nu prea vrea să te ia nimeni, fiind jalnic ca mascul.

La mine cred că a fost prima variantă, totuși. Intr-un final, ca să-mi fac viața palpitatantă, m-a insurat. Am  simțit că e nevoie din nou să iau o decizie capitală, una care să-mi schimbe viața, care intrase din nou pe o linie mult prea obișnuită și liniștită pentru mine. Aveam nevoie de o nouă provocare! Și cum la vârsta asta e greu să schimbi gagica, cum făceam la 20 de ani, am decis că e mai ușor s-o iau de nevastă.

Din păcate, mi-a cam tăiat elanul prietenul meu Mircea, dar oricum nu voiam să fie ceva măreț, chiar dacă intotdeauna m-am gândit că atunci când mă voi insura, va petrece tot satul 3 zile și 3 nopți, doar se insoară Harap-Alb. Am vrut totuși să fie ceva inedit, să țină minte lumea, să fie ceva diferit, cum imi place mie să fiu. In ultimă instanță, mi-am dat seama că nu o fac pentru lume sau de ochii ei, nu o fac din obligație, și am decis că inedit inseamnă discret. Am vrut inițial să o facem fără să știe nimeni, ba chiar vara asta la Veneția, dar era ca o fiță, costa mult și nici nu m-ar fi iertat mama. Și in plus… nicăieri nu-i ca acasă!

Așa că ne-am anunțat familia și prietenii apropiați cu câteva zile inainte… M-am imbrăcat casual, cu teniși și cămașa scoasă din pantaloni, ea și-a făcut singură un buchețel din trandafiri din grădina mamei, am făcut onorurile la primărie, după care am petrecut in curtea părinților, cu cântec, ca la 20 de ani, cu grătar și pastramă, pregătite chiar de mine. Nici pozar n-am angajat, nu ințeleg de ce ar fi nevoie, când toată lumea are telefoane performante. De ce să facem un eveniment nemaipomenit dintr-o normalitate? Nici acum câteva luni, când am cerut-o, n-am făcut vreun show din asta, deși imaginație am!

M-am plictist deja de zecile de dume venite din partea celor insurați, de genul… „vezi tu pe dracu, s-a terminat șmecheria!”. Aiurea… l-am văzut pe dracu 7 ani, am avut timp să-l studiez. Și să-l imblânzesc… Și culmea, să mă indrăgostesc de el! Vom avea o viață agitată, cum imi place mie și asta mi-a făcut curaj. Nu se termină nimic. In continuare mă voi duce la meciuri, voi ieși cu băieții la bere, voi sta prea mult pe internet, voi da prea multă atenție oligofrenilor din oraș și voi zâmbi fetelor drăguțe. Ba cred că n-o să mă pot abține nici de acum incolo să intorc capul când sunt la volan… „Ce faci, te uiți după femei?”

Poate acum, când sunt legat oficial și nu mai e niciun pericol, voi primi dezlegare de a da like la fete pe facebook. Ați observat că bărbații legați, oficial sau neoficial, nu fac așa ceva? Și e păcat de unele poze, zău!

Asta a fost tot! In fond, nicio scofală… Vorba lui tata: „Nu fi trist… așa e până la capăt. Primii  20 de ani sunt grei!”.

 

    

 

Astăzi mi-au rămas doar tatuajele și găurile din ureche

Amintiri iși posterele pe perete

 

Chitara zace intr-un colț, unde praful a ascuns-o

Un album cu poze te face să zâmbești

 

Și să strigi neîncetat și să strigi neîncetat

Asta era generația mea… generația mea.

 

Cortina a căzut și soarele a apus

Dar eu simt acum, simt și-ncerc să spun

 

Că e doar un alt capăt de drum…

 

–––––- Destin Balcanic –––––

]]>

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *