După 25 de ani, fiica familiei Haliu s-a intors acasă

Acum doi ani am primit un mesaj de la o tânără din italia care iși căuta părinții naturali, despre care stia doar că sunt din zona Buftea și că se numesc Haliu. Fusese adoptată de o familie de italieni, din Romania in 1991, când avea doar 1 an. 

O italiancă născută in Buftea iși caută părinții

O poveste ca in filme: Alessandra si familia Haliu

Cu ajutorul nostru au reușit să ia legtura și să se cunoască. Am crezut că acela a fost finalul fericit și că viețile lor vor continua in lumi  paralele. N-a rămas așa. Alessandra le-a făcut o surpriză uriașă fraților și părinților, venind in week-end pentru prima oară la Buftea, in casa unde s-a născut. Iată ce povestește după experiența unică!

A 2-a cea mai importanta zi din viata mea. In sfarsit, v-am gasit!

In sfarsit am reusit sa mancam impreuna (aproape) toti. In sfarsit am aflat de unde vin si in sfarsit mi-au disparut toate temerile.

M-am simtit acasa inca de prima oara cand am trecut pragul casei. De parca as fi fost mereu acolo, fara sa ma fi mutat. Destinul mi-a oferit 2 familii minunate, atat de multi oameni cu care sa ma simt „acasa” si mult prea multe emotii pentru o singura inima.

Daca ma uit azi in oglinda te vad pe tine. Niciun semn de intrebare,  niciodata de acum inainte. Destinul mi-a luat un tata prea devreme, dar acelasi destin mi-a daruit un altul care se uita la fel la mine, se poarta la fel cu mine, si m-a facut sa plang de fericire pentru prima oara in viata mea.

Spun toate astea pe Facebook pentru ca datorita Facebook, sau mai bine spus datorita Expresului de Buftea si sutelor de persoane care inca de acum 2 ani s-au mobilizat pentru a ajuta o necunoscuta din Italia sa isi gaseasca familia naturala. VA MULTUMESC. Nu voi avea niciodata posibilitatea de a va rasplati pentru cadoul imens pe care mi l-ati oferit.

Multumesc deasemenea Stefaniei (Stefania Izabela Rakosi) care a tradus aproape simultan fiecare cuvint pe care l-am schimbat in aceste 2 zile magice. Multumesc soferilor de taxi din Bucuresti, Mario si Victor, care s-au organizat intr-un timp record pentru a-mi permite sa ma intalnesc cu toata familia: au vorbit cu ei, au gasit adresele, au gasit tot.

Multumesc Madalinei Rusu pentru ca m-a dus cu masina intre Bucuresti-Buftea si aeroport de mai multe ori. Iti multumesc pentru rabdare si pentru ca ai vorbit cu mine simultan in romana, italiana, spaniola si engleza, nu exista cineva mai bun ca tine.

Multumesc Haliu Boby, fratele meu mai mare, care desi nu a putut fi langa noi din cauza serviciului, ne-a sunat si am facut videocall pentru a putea fi impreuna in acele 2 zile.

Multumesc matusii mele Vasile Mihaela pentru entuziasmul ei si pentru ca s-a intors in acea casa dupa atata timp special pentru a ma cunoaste.

Si multumesc in mod special tatalui meu Gheorghe, pentru ca a raspuns la telefonul unei straine, care i-a spus dintr-o data intr-o zi, dupa 25 de ani… „Sunt Alessandra, fata ta si sunt in Bucuresti. Cand pot să vin acasa ?.. Si pentru ca a crezut.

In toate povestile cu zane exista o caleasca cu cal alb. De fapt, chiar avem una in spatele casei. Multumesc mult!

„Obisnuitul prânz de duminică in familie” – Alessandra Puddu

.

]]>