Domeniul Stirbey in pauza de nunți

Restaurantul de pe Domeniul Stirbey din Buftea s-a axat serios in ultimii ani pe organizarea nuntilor. Locatia selecta a facut ca in fiecare sambata sa fie cate 3, 4 sau chiar 5 nunti pe domeniu, amenajându-se in acest scop pavilioane. 

Mi-am dorit neaparat sa imi fac nunta aici, in parcul acesta pe care il cunosc din copilarie, asa ca am reusit (cu greu) sa fac fata costurilor, dar nu am fost incantat de organizare. Nu ti se oferea o atentie speciala de banii pe care ii plateai, ci erai tratat la gramada, cu celelalte nunti, pe fuga, standard, protocolar si fara vreo surpriză placută. Mancarea a fost ok atunci… doar ok, nimic impresionant. Servirea, la fel, doar ok. Locatia e totusi ceva deosebit!

 

Recent mi-a picat in mână un pliant de la acest restaurant, care incerca să-și facă un pic de reclamă in această perioadă de post, când nu se fac nunți. Domeniul incearcă să țină bucătăria in priză pe parcursul acestor zile neproductive. 

Pare că restauratul incearcă să producă ceva zilele astea, astfel nu se explică de ce ar introduce oferte de prânz, ca la restaurantele de pe marginea șoselelor. O supă, felul doi, plus salată… 19.99 lei, pentru livrări, comanda minim 150 lei. 

Atmosfera

Am mers intr-o seară săptămâna trecută să luăm cina, după o plimbare pe domeniu. Mi-a plăcut extrem atmosfera! Parcul pustiu, intuneric, liniște superbă! La parterul palatului pâlpâia palid o lumină, astfel că am avut ceva emoții in privința disponibilității restaurantului. Când am intrat pe ușă, mi-am dat seamă că va fi o seară super, sâcârțâitul ușii imese de lemn indroducându-ne in atmosefera istorică și misterioasă.

Inăuntru, liniște și lumina palidă. Am stat nedumeriti in holul intunecat, să ne primească cineva, dar cei 3, din probabil 4 angajați prezenti, au trecut prin peisaj, fără să ne bage in seamă. O sală cu un decor destul de rece, dar cu miros de istorie, era plină de mese goale. Una singură ocupată, dar cei 4 clienti aveau să plece curând, lăsându-ne absolut singuri in intreg palatul.

Parcă nici nu mai conta ce aveam să mâncăm sau cât aveam să plătim! Parcă tot palatul era la dispoziția noastră, iar a cina intr-o astfel de atmosferă, era deja garantia unei seri perfecte, in care muzica, in surdină, se potrivea de minune.

Servirea

Serivirea a fost ok, rapidă, cu o fată zâmbitoare și discretă, care nu ne-a deranjat atmosfera romantică pe care lesne am reușit să o stârnesc. Apărea, ca prin farmec, doar când mi se golea paharul de vin alb de pe domeniul Stirbey, din podgoria Drăgășani. Bun, 85 de lei sticla, dar in meniu erau și vinuri incepând de la 50 de lei.

Am aflat că nu prea sunt clienți la restaurant, doar ceva-ceva in week-end, și că in zilele următoare se va deschide și terasa.

Mâncarea

Restaurantul este unul cu specific românesc, dar nu unul ordinar, ca sutele de mii de restaurante din România! Pe lângă preparate tradiționale cunoscute, insă bine prezentate , in meniu sunt și preparate pescărești și vânătorești foarte interesante. Peștele ar proveni din iazul domeniului, frumos amenajat, alimentat din Lacul Buftea. Dealtfel, domeniul dispune de sere și parcele unde se cultivă legume folosite in acest restaurant, lucru rar intâlnit in Romania!

Meniul nu era foarte bogat, avea doar câteva preparate, ceea ce imi dă mereu incredere că restauratul stie ce face, se bazează pe ce e mai bun. Am luat o gustare caldă, “Domeniul Stirbey”, de două persoane, 59 de lei. Ficățeii in bacon, buni, suculenți, cașul pane cam ars, dar bun in interior, cârnăciorii gustoși. Parăcă era mai bine să nu fi fost feliați, n-ar mai fi fost așa uscați. 

Inainte gustasem dintr-o salată cu cozi de raci, pui fript și sos de sardele. Știu că puiul trebuia sa fie rece, aș putea accepta să fie și de la prânz, dar ăsta era mult prea uscat, lipsit de gust și bătut de vreme. N-am intețeles sosul de sardele, cu o culoare dubiosă și un gust de conservă, dar am apreciat ideea de “fructe de mare” românești. Nu a meritat 35 de lei.

Tot ca gustare caldă, colțunașii moldovenești au fost excelenți! Aluatul, gen batiste italiene, era foarte fraged și gustos, iar umplutura de brânză și carne se lipea perfect de sosul de smântână și mărar. “Platoul Palatul Stirbey”, cu preparate la grătar, nu era prea era cald când a sosit. Cârnăciorii subțiri au fost foarte buni, cu un condiment interesant, care imi scapă. Cred că era prezent și pe cartofii țărănești, nu la fel de străluciți, părând reîncălziți. Ceafa de porc, pulpa de pui și pieptul de curcan, fără gust, banale, aproape uscate. Coastele de porc nu păreau deloc marinate, cum erau descrise, iar mușchiul de vită doar ok, dacă treceai de crusta mult prea arsă. Platou de două persoane, 69 lei. 

Desertul a fost de nota 10! Am luat “gogoși ca la Buftea” mai mult de curiozitate, dar am fost impresionat de ce au făcut din banala gogoașă românească! Pentru 15 lei am primit destul de multe, 20 de bucăți. Deasemenea, tășcuțele de piersici, excelente, și frumos prezentate. 

 

In concluzie, mâncarea ok, dar nu pe măsura locației, datorită căreia prețurile nu deranjează deloc. Din păcate se vede că proprietarii se concentrează pe nunți, mult mai profitabile decât restaurantul, altfel nu inteleg de ce nu au clienți seară de seară.  Un nume uriaș, o locație perfectă ar trebui să atragă ca un magnet, dar nu interesează pe nimeni să aducă clineți.

 

http://www.palatulstirbey.ro/

http://www.palatulstirbey.ro/wp-content/uploads/2013/12/meniu-romana.pdf

]]>

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *