Buletin de Buftea… Marinel

Marinel e un cerșetor mic, un țigănuș murdar, dar mereu cu fața luminată de zâmbet inconștient. Trebuie să-l știți. 



 

A apărut intr-o iarnă la mine la geam, la părăvălie, cu capul gol și imbăcat subțire, murdar și mucios. A cerut nepoliticos și insistent… “Imi dai si mie mancare?”. Dacă a văzut că e rost de ceva bun, a inceput să revină des, și chiar să aibă pretenții… “nu vreau d-aia, vreau d-ailaltă, nu vreu așa, vrau invers”. 

Pe urmă a inceput să târască după el un ghindoc, un pui de țigan care abia știa să meargă in picioare. Murdar și mucios și el. “El e frati-miu Iedu și am grijă de el… ii dai și lui de mâncare?” Iedu nu e mofturos. Acum vine chiar și singur. Nu am văzut niciodată un copil care șă-și schimbe așa brusc expresia feței, de la cea mai tristă, direct la cea mai fericită. E interesant, deși nu cred că e normal! Am reușit cu greu să-i invăț să spună “te rog” si “multumesc”, dar si sa arunce hârtiile la coș după ce mănâncă. Nu le dau nimic inainte să se spele pe mâini și pe față, la cismeaua din centru.

Intre timp familia lui Marinel, acum la vreo 10-11 ani, s-a mărit. Acum vine să ia mâncare impreună cu Iedu, dar și cu Ana și Clara, surorile cele mai mici. Blonde. Blond e și Petrișor, bebelușul vesnic ciufulit din cărucior, pe care mama lor il cară toată ziua prin Buftea, in urma celor 4, care cerșesc și caută prin gunoaie și nu ezită să injure și să dea cu pietre după copiii care râd de ei.

Mama stă deoparte, nu cerșește, dar ii supraveghează. Săptămâna trecută a născut din nou. Al 10-lea copil și nu cred că are mai mult de 30 de ani!

Buletin de Buftea – nea Lucică

]]>

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.