Buftea Veche – Protest impotriva regimului comunist
Nu știu dacă e cineva pe aici care să-și mai aducă aminte de inedita intâmplare dintr-o după-amiază, prin anii 88-89, in centru, intr-un bloc din jurul „Parcului de la leagăne”.
Dacă mai știți amănunte, vă rog să mă completați/contraziceți.
Ne adunasem, ca de obicei intre blocuri, spre seară, vreo 30-40 de copii… știți, cum era inainte, când nu exista internet și televizor. La un moment dat se aude un strigăt emoționat, mai mult de incântare, decât de uimire… Un copil anunță in gura mare că in „parcul de la leagăne” se intâmplă ceva. CEVA. Era clar că e ceva inedit, dar nu-l putea numi, nu știa cum să-i zică… nu auzisem niciunul dintre noi despre noțiunea de „protest”. Probabil nici mulți dintre părinții noștri.
Am alergat toți, ca o hoardă, iar in parc am văzut lume ca la urs, câteva sute de bufteni impietriți. Era o atmosferă tăcută, sinistră, fiind pentru prima dată in viață părtaș la așa ceva. Nu mai văzusem niciodată atâta lume strânsă laolaltă. Nimeni nu vorbea, nimeni nu se mai dădea in leagăne, nimeni nu mai juca fotbal. Doar ici colo se mai auzea câte o șoaptă prudentă. Câtiva civili incearcau calm, cu vorba bună, să convingă lumea să se ducă la casele lor.
Toți aveau privirea fixată undeva sus, la un balcon al unui bloc, unde atârna o pânză albă, pe care era scris stângaci, un mesaj. Nu mai știu sigur ce scria, nu era nimic extrem, ci doar ceva simplu, dar disperat… De genul…”vrem mâncare, apă, căldură”. La cei 10-11 ani ai mei, m-am mirat foarte tare de measjul respectiv, pentru că eu știam că avem de toate, că trăim intr-o țară superbă, cu pace și prosperitate, cu un conducător iubit de toată lumea.
Nu am văzut mașini de poliție sau polițiști in uniformă, probabil că autoritățile nu doreau să atragă atenția, interveniseră discret, pentru a nu agita apele. Civilii care incercau să impăștie lumea, o făceau tot discret, probabil cu o intervenție mai tare ar fi existat pericolul ca mulțimea să răbufnească. Nu a fost cazul…
Lumea era pur și simplu infricoșată de ceea ce se intâmpla, parcă temându-se că repercusiunile se vor aplica tuturor. S-a răspândit rapid zvonul că cei care locuiau acolo se baricadaseră in casă și se băgaseră, impreună cu cei 2 sau 3 copii, sub o pătrură imbibată cu benzină, ameințând că iși vor da foc, dacă va intra cineva cu forța. Eram ingroziți de cele auzite și absolut toată lumea i-a tratat ca pe nebuni, ca pe niște sectanți, cum erau etichetați pe atunci cei care ieșeau din tipare. Abia așteptam cu toții să se termine totul, să fie reținuți, arestați, internați la nebuni, impușcați… cum o fi, numai să fie indepărtați din lumea noastră perfectă.
In acea așteptare apăsătoare, un civil a pătruns grăbit in balcon și a smuls pânza cu mesajul, rapid, fără să se uite către mulțimea inlemnită, apoi a dispărut. Am mai așteptat mult timp acolo, până mulțimea a inceput să se imprăștie, fără să existe prea multe răspunsuri. Se știa doar că s-a rezolvat, totul e bine. Pentru noi… pentru protestatari abia incepea calvarul. Dar pe cine interesa? Așa le trebuia, dacă vroiau să tulbure lumea noastră minunată.
]]>
Nu cunosc incidentul, dar in Buftea de dinainte de ’89 se traia mai bine decat in multe mari orase din restul tarii. Era caldura, mancare, [b]nimeni nu avea nimic dar se gaseau de toate[/b], banii nu valorau mare lucru daca nu aveai relatii. Sunt celebre vorbele regizorului Mircea Veroiu despre problemele alimentare ale erei Ceausescu :
„In institut i-am avut profesori pe Manole Marcus, Mihu si Vitanidis. Imi amintesc, putin inainte de plecarea mea, e una din amintirile puternice, care m-au urmarit, l-am intalnit pe Marcus la Buftea. Venise sa-si cumpere cascaval. Si m-am gandit: domnule, uite, asta sunt eu la batranete, sau peste cativa ani, cand regizor confirmat fiind voi avea nevoie sa fac rost de cascaval, voi cauta si voi veni la Buftea sa rezolv si eu problema!…Si uite ca n-am scapat, totul se reface, ca un blestem…Revin , si nici acum n-am posibilitatea sa cumpar cu usurinta cascaval. E exorbitant de scump. Costa de trei ori mai mult ca la Paris.” (1993)”
Din pacate, cred ca aceste vremuri o sa le retraim cu totii in foarte scurt timp. Lucrurile tind sa se repete cu o ciclicitate nemaintalnita….
Imi aduc aminte ca Nicu Stancu, securistul orasului multi ani, ne intreba de cazul asta, iar de teama consecintelor, faceam ochii mari si ne trezeam instantaneu din din ispita unei sticle de vodca ruseasca, bauta pe ascuns. Aveam un pachet de kent in buzunar si unul de BT (bulgar tabac). „In liniste si pace „fumam kent, iar cand apareau militienii, treceam pe BT. Cumplite vremuri… In timp, am sa va spun (povestesc) cateva intamplari hazlii, din acea perioada. Trebuie insa sa iau acceptul catorva prieteni (dealtfel persoane f.cunoscute), pentru ca asa este corect. Va promit ca nu va plictisiti. Epoca aia a avut momente nasoale, dar cum romanul e dat dracului, faceam haz de necaz si tot ne simteam bine… Cam asa, ca voi acum, dar mai putin mobilati tehnic…Ce stiti voi, ma gaozarilor (o spun cu dragoste, nu cu tenta jignitoare) de Stefanesti de Arges, de apa Borsec la un litru, de micii lui Badie, de ciorba de burta de la Pandele, de Buganu (ala „adevaratu’ „), de Saturn, de Silex, de Vasile Cerbanic, de Neica, de Fica, de tiganii de la Fantanele si viteii lor, de Dinamo-Hamburg, de „in statie la Lizeanu”, de brigada artistica si de agitatie, de „intrand in randurile Partidului Comunist ma…”, etc, etc…Revin cu „date”noi si amuzante…
Ar fi interesant dl. Richard. Am prins putin din comunism, dar am amintiri foarte vii din epoca aia, nu stiu de ce, dar parca a fost ieri.
[quote name=”nume”]Nu cunosc incidentul, dar in Buftea de dinainte de ’89 se traia mai bine decat in multe mari orase din restul tarii. Era caldura, mancare, [b]nimeni nu avea nimic dar se gaseau de toate[/b], [/quote]
Intradevăr, in Buftea, spre deosebire de alte localități, se mai găsea de mâncare, mai ales dacă aveai pile, să prinzi ceva „pe sub mână”… Dacă, nu… te mulțumeai cu ce găseai la alimentară in centru… creveți din china și „adidași” de porc. Alimentara era plină doar de astea prin 89!
Cât privește apa și căldura, eu mi-aduc aminte că era grav… Intr-o zi mama mi-a ȘOPTIT bucuroasă…”vino, să-ți arăt o surpriză”. Mi-a luat mâinile și mi le-a pus pe caloriferul pe care l-am simțit cald. Și jur că mi-a zis așa…”să nu mai spui la nimeni”. De parcă ii era teamă că dacă va știi toată lumea, se va opri căldura.
Domnule Richard, abia aștept poveștile d-voastră, nu cred că au de ce să se supere prietenii. Sunt vremuri de mult apuse, dar memorabile, nu avem voie să le uităm, iar cei care nu le-au trăit, trebuie să le știe!. Am și eu foarte multe povești de atunci… cum zicea Nume, deși eram mic, mi-au rămas perfect in minte.
Nu regret comunismul, dar ma bucur ca am avut o copilarie frumoasa, fara counterstrike si mobil.
In Studio era caldura, mancarea se gasea pe PCR, dar nu am rabdat de foame. Banana pe sifonier, infasurata in hartie de ziar era fita, la fel si sticlele de Pepsi de la Badie.
Comunismul a fost si cu bune si cu rele.Macar aveai un serviciu stabil si sigur,.apartamentul il obtineai imediat si era liniste si pace iar cu mancarea in Buftea nu au fost probleme niciodata.Aveam brifcor la discretie si pepsi mai putin e adevarat,tineam bananele in ziar si le puneam pe sifonier ai dreptate nume dar ce te faci acum ca este mult mai rau sa le vezi si sa nu poti cumpara la copil pentru ca poate nu ai bani.Acum in schimb avem droguri la scoli ganerale avem piercinguri in buze nas si ochi avem prostitutie pe strazi cu boli neimaginabile,avem clanuri care terorizeaza lumea,avem pedofili suntem pe primul loc in europa la asa ceva si ar mai fi multe.Noi nu am stiut cum sa intampinam democratia,am fost ca niste copii care au fost tinuti in lant o viata si cand au scapat au facut ce nici nu ne trece prin cap.La scoala generala din studio sunt niste tigani care vand droguri stau ore intregi in fata scolii si nu stie nimeni ce asteapta.Am ajuns sa ne fie frica sa mai iesim din casa,macar comunismul iti asigura linistea copiilor serviciul si casa care dupa parerea mea sunt cele mai importante lucruri in viata.Nu spun ca nu sunt de acord cu democratia dar noi nu am stiut cum sa o gestionam.Ma gandesc cu groaza la ce violuri au fost in Buftea au nenorocit multe familii acesti nenorociti,acum au trecut anii si sunt in libertate dar durerea familiei ramane vesnic.Haideti sa punem in balanta bunele si relele inainte si dupa comunism si vedem unde ajungem,eu le-am pus demult si va spun cu mana pe inima ca regret comunismul.
Comunism=== mancare putina alimentarile aproape goale dar gaseai ce sa mananci,televizor 2 ore pe zi, curentul se oprea aproape mereu,nu aveai libertate la exprimare erai tot timpul vanat de securisti,iti era frica sa deschizi si gura,concedii decat la Mamaia,Eforie si Costinesti plecai cu mancarea de acasa pentru ca acolo nu prea gaseai.un video costa aproape cat o masina,televizor color aveau putini oameni.Aveam fabrica de vata cea mai mare din europa la acea vreme,aveam fabrica de conserve care asigura 25%din alimentatie,aveam studiourile cinematografice,aveam fabrica de ambalaje,aveam 4 alimentari si mai gaseam cate ceva prin ele,e adevarat ca se dadea pe sub mana mai mult dar asta era,casa,serviciul si siguranta zilei de maine o aveai asigurata.terminai facultatea si in secunda 2 erai angajat,liniste pe strazi oamenii erau mult mai buni si mai seriosi.In alte orase poate a fost mult mai rau dar la noi in oras eu zic ca a fost bine,sunt sigur ca am uitat multe dar cred ca astea sunt cele mai importante.Democratia======Avem de toate,magazinele sunt pline si gem rafturile de bunatati dar numai 30 % din populatie isi permit sa-si cumpere ce pofteste inima,curentul nu se mai opreste avem televizoare color plasme mai nou avem laptopuri si decapotabile ne ducem in concediu aproape peste tot in lume,purtam numai Nike si Adidas si costume de firma,avem telefoane mobile de ultima generatie,filme porno pentru copii, jocuri porno pentru copii,la stiri numai crime,violuri si talharii,prostitutie pe strazi si prin masini, droguri peste tot.clanuri care cer taxa de protectie,iti este frica sa te mai duci noaptea pe undeva,acum avem grija zilei de maine pentru ca nu suntem siguri de nimic,nu stim ce va fi maine.ce viitor au copii nostri in tara asta?hai sa ne gandim putin la viitorul lor.Se duc la facultate o termina si dupa aceea ce fac?trebuie sa dai spaga de ordinul miilor de euro sa le dea un post ca sa munceasca.Ce le mai poti tu oferi ca parinte?Casa nu,serviciu nu,macar inainte de 89 aveau totul asigurat,apartament,serviciu si faceau un imprumut la C.A.R. si luau si o Dacia 1300,deci porneau in viata cu dreptul,nu trebuia decat sa munceasca si sa traiasca bine,acum trebuie sa risti si sa innebunesti ca stii ca trebuie sa se marite fata si nu ai ce sa-i oferi,daca parintii baiatului sunt instariti o sa-i reproseze fetei toata viata ca ai mei mi-au dat dar ai tai au trait degeaba pe pamantul asta.Nu stiu daca sunteti de acord cu mine dar am simtit nevoia sa ma descarc si sa-mi aduc aminte putin de inainte de 89.Sunt sigur ca am uitat multe dar poate mai puncati voi ceva ce am uitat eu.
Nu pot spune ca am simtit comunismul,pentru ca eram prea mic, dar am apreciat cele doua posturi ale lui gino, aceasta paralela intre vremurile apuse de 2 decenii si prezentul „gri” pentru multi dintre romani.
Intr-adevar e vorba de un incident (singurul dealtfel petrecut pe raza orasului nostru) la care am fost si eu martor. Familia implicata se numea Chitaru: fiul lor are aceeasi varsta cu mine. Ei incercau sa emigreze in America. Se stie ca pentru toti in acele vremuri, America insemna taramul fagaduintei. Aveau o alta religie si era o familie destul de numeroasa. Dupa o vreme nu s-a mai auzit nimic de ei. E posibil sa fi reusit sa plece din tara.
Da… așa se numea familia. Sunt curios dacă au avut de suferit după acest incident.
Nu confundați nostalgia tinereții cu binefacerile comunismului.
Familia Pitaru este in USA de mult timp eram noi mici au reusit sa plece si nu au mai venit inapoi de atunci.Nu confund Expresule tineretea cu binefacerile comunismului pur si simplu asta este parerea mea.Eu am incercat sa fac o paralela scurta intre comunism si democratie doar atat.
acum este o democratie prost inteleasa,toti cred ca au doar drepturi si obligatii nu.O sa dureze mult pana se va ajunge la o anumita civilizatie .Asta este intradevar foarte greu dupa atatia ani de comunism.totusi lumea de azi este distructiva…2hzux
Ai inteles cu sta treaba cu protestul din timpul comunismului, expresule?
Noi era destul de bine, doar familia aia de ciudati vroia sa plece in Statele Unite si au facut putin tambalau.
De asta e tara asta fara coloana vertebrala.
Ha, ha… tare asta 🙂
Tu ai incercat sa-i faci eroi pe respectivii :)).In sfarsit…
Dar stai….e unul mai recent la timisoara care si-a dat foc(circ nu serios) in biserica.
Scuze pentru greselile de tastare. Am scris prea repede.
@alexp
Presupun ca nu te refereai la acest caz (ma refer la fapte, nu la persoana sau stilul in care e scris):
http://www.gandul.info/puterea-gandului/ei-si-ce-daca-si-a-dat-foc-8024914
Ma gandesc ca la fel spuneau si vecinii lui Liviu Babes: nu stiu ce l-a apucat, ca se mai gasea ceva pe la alimentara si – vorba aia – de bine, de rau, o ducem bine.
nu…a fost unu in timisoara care si-a dat foc in semn de protest ca biserica nu a permis accesul ”revolutionarilor” in incinta cand ei vroiau sa se refugieze.
Intamplator am dat peste acest articol, si m-am gandit sa fac oarece „investigatii” .Pornind de la faptul ca unul din copiii acelui individ mi-a fost coleg (deci am ceva habar despre aceea familie) mi-am amintit de numele de familie- Chitaru, apoi ca doreau sa emigreze in America, ba chiar pe una din fiice o numisera Nancy Reagan Ameri (la momoentul respectiv aveau 3 copii). Mai mult, acum cativa ani am vazut la tv un individ care se zicea ca e din Iasi si care se numea Alecu Chitaru, ce semana izbitor cu tatal colegului meu.Azi, cand am citit articolul postat acum un an si ceva pe acest site am facut legatura si tastand pe google numele Alecu Chitaru am ramas blocata de cate s-au scris despre acest protestatar de dinainte de revolutie.Va las pe voi sa gasiti totate acele articole….
Deci omul avea ceva la mansardă…
articol despre Alecu Chitaru ar fi lucrat la Avicola Buftea in ’74
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/luceafarul-viilor-din-cotnari-5585.html