Buftea Veche – Amintiri din școala generală
N-am facut liceul in Buftea, doar generala, in Centru, la Scoala nr. 2, și cum pe vremea aia imi cam placea școala, ma cam țineam de ea. Așa ca am cunoscut, vrând-nevrând, niște profesori, cu bunele și cu relele lor, iar de dragul vremurilor trecute, am zis sa impartașesc cu voi niște amintiri despre ei. Eu nu ma feresc, nu sunt anonim, dar am ceva credibilitate și imi asum răspunderea pentru cele ce vor urma.
Pentru că pe site au apărut ceva discuții contradictorii referitoare la invățământul buftean, incerc să vă aduc aminte, mai ales celor de vârsta mea, cum era pe atunci, la inceputul anilor 90. Era oare mai bine? Erau oare mai buni profesorii atunci? Invățământul mai serios? Voi vorbi doar despre cei mai importanți profesori ai vremii, anii 89-93, cei care mi-au fost profesori și care au devenit foarte cunoscuti in școală.
Doaman Bâtfoi
Legenda, monstru sacru al invățământului buftean. Isoscel din „Liceenii”. Ba nu, Stalin! Vadim Tudor. Ați cunoscut-o? Nu părea Vadim in varianta feminină? Nu cred că am știut vreodată prenumele dânsei, dar l-am aflat recent. Nici nu vă trece prin cap! Veronica Bâtfoi era de o duritate extrema, era cel mai mare blestem sa-ți pice profesoara, și parcă toți eram blestemați, ca pe istorie dânsa era jupâneasa in școala. La catedra era teroare cu ea, daca era suparata, imi inchipui ca și in cancelarie era la fel. Intotdeauna am fost convins că face instrucție cu ceilalți colegi in cancelarie.
Deși se zvonea că bate numai fete, nu te bătea, nu te atingea, ba chiar niciodată nu se ridica de la catedră! Niciodată! Nici când te prindea copiind… Auzeai un pumn in catedră și un urlet, după care, sadic, se calma și cu zâmbetul pe buze, te ucidea… 4! Nu dădea nicidoată mai puțin. Dar ți-l acorda lejer, cu dărnicie, amuzâdu-se in limba rusă… „chetyre”
Când intra in clasă, nu se uita la noi, care ne ridicam mecanic și terorizați in picioare. Nu dădea bună ziua. Nici noi. Ne așezam ușor, concentrându-ne serios să nu facem zgomot cu scaunele alea de fier din evul mediu și să stârnim fiara. Minute bune nu scotea un sunet, răsfoia catalogul. Parcă citea o carte. Și deodată tuna!.. „Angelescu! Ce-am avut pentru azi?!” Și o lua in ordine alfabetică… intotdeauna in ordine. Nu invățam niciodată acasă. Știam când imi vine rândul, depindea de cât de mult se grăbea. Până imi venea rândul invățam literă cu literă inceputul lecției. Doar inceputul. Dacă te vedea că știai la perfectie, copy/paste din carte, nu te lăsa mai mult de 2 minute și 3 fraze. Aveai 10. Dacă nu știai prima propoziție, nu te ducea memeaca să o reții in 10-20 de minute, aveai „chetyre”.
La sfârșit iți zicea invariabil… „luați pentru acasă următoarea lecție”. O luam numai in pauza sau inainte să mă asculte. Eu doar deschideam gura un minut și luam 10. Niciodată n-am luat mai puțin la istorie. Și nu știam mare lucru. Lucrări de control nu dădea, pesemne nu avea chef timp să le corecteze acasă. Era nevoită să ne dea teză intr-a 8-a, pe niște caiete, de era un pachet de nervi când trebuia să le care.
E… dar avea și zile bune. Erau zile in care chiar zâmbea și glumea, iar noi eram extrem de relaxati. Ne relaxam forțat și zămbeam ca roboțeii, ca elevii din Coreea de Nord, să fim in peisaj. Personal preferam să fie foarte nervoasă. Pe mine mă tortura când era bine dispusă. Avem mereu părul mai lung, incercam să bat limita impusă in școli pe vremea aia, iar ea imi zicea mereu „fetițo”. Innebuneam, iar clasa se prăpădea de râs, incercând să-i intre in voie lui Kim Ir-Sen. Eram feblețea ei, iar eu uram asta, deși mulți mă invidiau.
Doamne, când venea ora de istorie, toată clasa tremura! Se zvonea că nu suportă mirosul de oțet, iar pe vremea aia se obișnuia spălarea tablei cu așa ceva. Nu știu de ce. Cei mai mari ne intărâtau să dăm cu oțet pe tablă dacă vrem să scăpăm de ora de istorie. Ne-am riscat și am făcut-o și pe asta. A intrat doi pași in clasă, noi cu inima cât un purice. A adulmecat și a urlat ca o fiară. După ce ne-a drăcuit și ne-a făcut in toate felurile, a ieșit și nu s-a mai intors. In următoarea zi ne-a mitraliat ascultându-ne. Ne-a sfâșiat.
Doamna Bâtfoi avea o Dacia Sport crem și era cunoscută ca un șofer kamikaze, iar gurile rele spuneau că nu avea curaj să se urce la volan decâ după ce sorbea un păhărel. Intotdeauna am crezut că e doar un zvon despre dânsa, dar intr-o seară de 9 martie, se grăbea… „hai mai repede, că am treabă, e sărbătoare azi!”. Am râs toți, a râs și ea și am fost convinși că s-a dat de gol.
Viorel Găișteanu
Și-a inceput cariera in invățământul buftean odată cu prima noastră oră de fizică. Când l-am văzut, extrem de tânăr, imbrăcat bine și zâmbăreț, am fost convinși că fizica va fi materia noastră preferată. Toate bune și frumoase până la prima lucrare de control.
A tăiat in carne vie. Am luat 8, prima mea notă de 8 din viața mea de școlar! Eram clasa a 6-a și s-a prăbușit cerul pe mine! Toată clasa era ingenunchiată, lucrarea de control servindu-ne niște note atât de mici, că a 6-a C, cea mai bună clasă din an, era devastată. Dar asta nu era nimic, ce a urmat putând fi comparat cu ce făcea nenorocitul de Vișinescu in pușcării cu cei ce nu se supuneau orânduirii comuniste.
A luat o riglă mică și țapănă de lemn și a trecut pe la fiecare și ne-a dat diferența de notă la palme… Am luat două… 10 minus 8. Și le dădea! Cu toată ura. Pesemne așa invățase dânsul in școala pedagogică, cum se pot convinge elevii să invețe. Au fost fete care au luat 5-6 și nu s-a lăsat până nu le-a dat 4-5 bucăți la palme, deși ele urlau și plângeau ca vrăjitoarele arse pe rug. Ziceau că preferă nota 4 decât să ia vreuna la palmă. In schimb eu, mi-aș fi dorit să iau 10 la palmă, dar și nota la fel. Cred că a mai apucat să facă o „acțiune” d-asta pedagogică, până să afle părinții, care s-au plâns dirigintei. Eram doar imediat după Revoluție, torționarii nu mai aveau ce căuta printre noi! Nu s-a mai intâmplat pe urmă, dar notele erau scăldate in continuare in lacrimi.
Era incredibil să vezi cum un om atât de tânăr, bine pregătit, mereu bine imbrăcat și mereu cu zâmbetul pe buze, putea să te terorizeze in asemenea hal! Te executa cu sânge rece și cu zâmbetul pe buze. Incă de la inceput s-a ales cu o poreclă, cred că de la noi din clasă, care il bântuie și acum… Mortul. Probabil pentru rigiditatea lui, culoarea plaidă a feței și felul rece de a se purta, dar și pentru că băga groaza in tine, ca Jack Nicholson in terifinantul „Shining” al lui Stanley Kubrick, film pe care il văzusem in perioda aia și care imi lăsase ceva traume.
Bune sau nebune metodele lui, oricum singurele cunoștințe despre fizică le am de la dânsul, in liceu nu s-a mai lipit nimic de mine. Deși nu era din Buftea, ci din Chitila parcă (sau Târgoviște?), Viorel Găișteanu a rămas in aceeași școală 22 de ani, devenind intre timp directorul școlii.
D-na Nae
D-na directoare. O inlocuise pe d-na Ștefan după revoluție, iar noi o vedeam un fel de Iliescu in locul lui Ceaușescu. Ea nu era deloc dură, dar fiind directoare nu era nici populară. Ba chiar antipatică, deși nu ne greșea cu ceva, doar că funcția degaja o duritate inchipuită de noi. Sau cel puțin de mine, unul care a urât intotdeauna chimia, n-a ințeles nimic din ea, nici in generală, nici in liceu, și poate din această cauză mi se părea și doamna antipatică. Se posta mereu intre rânduri, in dreptul băncii a doua, exact unde eram eu și nu-mi convenea deloc.
Acum când mă gândesc, nu-mi aduc aminte vreun moment in care să ne fi deranjat. Singurele ore de chimie care imi plăceau erau cele pe care nu le făceam, pentru că, destul de des, doamna directoare absenta, având probabil treburi importante de director. Exagerez… era totuși destul de multă implicare la orele de laborator, unde parcă era o altă lume, deși laboratorul nu era foarte dotat.
Broscuță
Nimeni niciodată n-a știut cum il cheamă pe profesorul de desen. Și nici cum s-a ales cu porecla asta. Un profesor care a avut probabil vreo 30 de ani in acea scoală, dar nimeni nu l-a cunsocut vreodată. Nu comunica aproape deloc cu noi, paote doar când ne cerea liniște, pe un tot neutru, nici bând, dar nici dur, destul de des, pentru că la orele lui „se crea”, și pe tine, ca elev, te mai lua valul relaxării excesive. Am făcut 4 ani cu dânsul, dar nu și-a dat nimeni seama cât de mult se pricepe la desen, insă știam că e maestru la… tenis de masă.
Geovana Boca
Imi aduc aminte despre corul doamnei profesor de muzica, Geovana. Facea selecții pentru cor și ne punea pe fiecare sa dam o proba. Noi eram rocări fotbaliști, ce naiba să căutm in cor? Toata școala era terorizata de aceste probe și nimeni nu voia sa faca parte din cor.De ce oare? Probabil doamna nu era prea populara. Și toși ne amuzam când dadeam probe… toata lumea, de la toate clasele, se vorbise sa cânte cât mai aiurea, sa nu cumva sa fie selectați. Sa te ții mieunat și scheunat in clase la probe, ca Oana Zăvoranu live, iar dânsa iși punea mâinile in cap… „Aoleu, Tobă, și te mai lauzi ca taica-tu e muzicant!” Deși am fost mereu mort dupa muzica, țin minte ca orele dânsei nu ma faceau atent nici daca eram tras in țeapa! Trioletul pe timpi, sincopa pe timpi, mâini fluturate in aer sus-jos, stânga-dreapta și ochi dați peste cap de plăcerea lui Mozart? Tare haios…Ne-a ucis cu Vivaldi, in fiecare an, in fiecare anotimp. Metalistii din noi se revoltau. Chiar… s-a gândit vreun profesor de muzică să introducă și altceva in „meniu”, afară de muzică clasică și de cor?
Odata m-a dat afara de la ora pentru ca nu eram atent și mi-a zis sa nu mai intru la ora dansei decât dupa ce vin cu parinții. Atât așteptam. Pai crezi ca am suflat ceva acasa? A pățit-o și frati-miu, mulți ani după, dat afară de la ore pentru că mânca pe sub fălci. El a spus acasă, dar a pasat vina… „păi și ea mânca, mi-a făcut poftă.”. Doamna Boca cam avea obiceiul să mănânce la catedră și cred că avea o slăbiciune pentru nuga. Doamna de muzică e in continuare la catedră și este una dintre cele mai infocate susținătoare ale actualului primar, alături de care e de aproape 10 ani. Nu mi-aduc aminte să o fi văzut zâmbind la catedră și nici ca vreun elev să o placă. Sper ca acum dânsa are mai mulți fani.
Ion Tudușciuc
O adevărată legendă a orașului, nu numai a școlii. E in top 3 personalități ale orașului, poate chiar pe primul loc! Ce popi, ce primari, ce oameni de afaceri!.. Domnul profesor e probabil cel mai respectat profesor, prim mâinile lui trecând generații intregi de copii, care abia așteptau orele de sport. Noi eram cam supărați că nu prea ne lăsa la fotbal domnul profesor, dar și in sală ne prindeau repede exercițiile dânsului. N-aveai cum să vii la orele lui fără entuziasm și relaxare.
M-a văzut odată, intr-o pauză, inainte de oră, când venisem mai devreme, cum făcusem o săritură mortală, de pe capră, pe spate, peste cap, căzând in picioare. Intotdeuna m-am priceput la giumbușlucuri de circar! După ce mi-a tras o săpuneală verbală, mi-a propus să insist pe gimnastică și să vin separat la antrenamente. Am zâmbit bărbătește și n-am dat curs invitației… eram rocăr fotbalist, gimnastica era pentru fătălăi!
Domn profesor mergea in mâini și la 50 de ani, acum să tot aibă vreo 70. A mers in baston ani de zile, din cauza unui accident probabil, și fumează in continuare, dar tot arată mai bine decât mulți „tineri de 50 de ani”. Mai multe despre dânsul intr-un articol recent, pe care il puteti accesa prin link-ul de mai jos:
Ion Tudusciuc, legenda fără vârstă a orașului
Marin Maria
Diriga. Să-mi aleg bine cuvintele. Eram invidios pe mulți care se lăudau cu diriginti tineri și „de gașcă”. A noastră, deși destul de tânără, nu era deloc de gașcă. Era severă, chiar dacă zâmbea des și avea o pronunție simpatică a unui cuvânt favorit… „Terrrribil”.
Era de română, dar nu făceam cu ea, slavă domnului! Oricum petreceam cam mult timp cu ea… dirigenție, unde iși lua rolul foarte in serios, spre disperarea noastră, franceză, și mai târziu, latină. Se mai face latină acum in școli? Nu că ne-am fi dorit, dar am fost mereu curioși de ce nu făceam și româna cu ea. Bănuiam noi, ca de obicei, ceva dubios la mijloc.
Francează făceam serios, nene! Singurele mele cunoștințe de franceză de la dânsa le am, in liceu nu s-a mai lipit nimic. Și mă descurcam bine. Ne dădea dictări și il punea pe fiul ei, de semă cu noi, să le corecteze. George ne punea note, corecte, ce-i drept, corecta cu lecția in față, dar nouă ni se părea o imensă șmecherie. Cât de tare să fii fiu de profesor! Să pui tu note! Nu există elev care să nu-și fi dorit să facă asta! Il invidiam! Ne povestea intruna de el. George e băiat deștept, George e băiat frumos, George are gagici, George pleacă in excursie in Suedia, George se legă singur la șireturi și mănâncă tot din farfurie. George in sus, George in jos. Muream. Am fost intr-o excursie și l-a luat și pe el. Noi, a 8-a, cu fetele in discuții… „Fetelor, veniți să vi-l prezint pe George al meu!” Innebuneam! Am vorbit cu băieții, să-l aranjăm pe George după ce terminăm a 8-a și scăpăm de diriga. Cu George am sfârșit prin a deveni cei mai buni prieteni și suntem la fel și după 20 de ani.
Diriga a făcut o chestie mișto cu noi. La o serbare de sfârșit de an, am pus in scenă o mică piesă de teatru, scurtă, banală, dar care a avut mare succes. Așa că dânsa ne-a propus să urcăm la alt nivel și am pregătit o piesă seriosă, mai lungă, cu intrare, cu bilet, la Casa de Cultură. A ieșit super, nimeni nu mai făcuse așa ceva până atunci. Doar că ne-a frământat toată viața ceva… „ce a făcut cu banii de la intrare?” Evident, s-au lansat zonuri care mai de care… a plecat la mare pe banii munciți de noi, l-a trimis pe George in excursie, sau au dat petrecere in cancelarie. Ne simțeam nedreptățiți, erau banii nostri, câștigați pe munca noastră, pe sudoarea unor copii, unor artiști, cu siguranță!
Diriga parcă a rămas la fel, numai că nu-mi mai zice mereu „de ce nu te tunzi?”, ci „de ce te-ai tuns iar?”. Nu mă mai ajută capul, doamnă, ce să fac, iar freza lui Băsescu nu se potrivește sub 50 de ani.
Viorica Stefan
Ceaușescu. Noi așa o vedeam până la revoluție, când ea era directorul școlii. Odată cu impușcatul ni se părea și nouă normal să pice și ea. Și a picat, a fost inlocuită datorită schimbării regimului, cel puțin așa ne plăcea să credem.
Viorica Ștefan era mereu aceeași, nu te surprindea cu nimic. Nici „a dracu” cum credeam noi că sunt ceaușiștii, și parcă eram dezamăgiți. Veșnic aceeași coafură, ca o pălărie neagră in cap, un fel de coc. Orele de biologie erau in general frumoase, ne prindeau, iar ea chiar se pricepea, insă mereu am fost convins că are ceva cu mine, că numai note proaste luam. Ne plăceau orele ei, dar nu ne plăcea de ea, de aceea nici nu am rămas cu ceva memorabil.
Mihaela Florea
In ultimii 4-5 ani am scris destul de multe articole interesante, unele chiar citite de peste 10 000 de oameni, și am primit numeroase semnale cum că mă pricep și scriu binișor, de am inceput și eu să cred asta. Cred că doamna Florea s-ar mira extrem dacă le-ar vedea, pentru că in școala generală (in liceu deasemenea) n-am avut nicio atracție față de scris. Nu eram in stare să fac nimic interesant la literatură! Nu aveam nici un fel de inspirație, nici un fel chemare, la scris. La oral nu mai vorbesc! In schimb știam gramatică foarte bine, meditațiile cu dânsa dinainte de bac, betonându-mi cunoștințele.
Nici dânsa nu cred că era un profesor care să te stimuleze in domeniu, părea doar că iși face datoria foarte corect. Era mult prea serioasă și zâmbea rar, de aceea, deși nu era „rea” cu noi, nu era nici prea populară. Nimeni, niciodată, nu a avut ceva să-i reproșeze. Dacă unii profesori erau controversați, existând elevi care aveau câte ceva de contestat, nimeni nu s-a simțit vreodată nedreptățit de Mihela Florea.
A intrat in politică, in PD-L și a fost 8 ani consilier local, perioadă când a fost și directorul școlii.
Gabi Rudaru
Fiul bătrânului profesor de matematică, terminase jurnalismul parcă și a avut o apariție episodică la noi in școală, ca profesor de engleză. Tipul era interesant. Era genul de profesor cool, tânăr, pe care toată lumea și l-a dorit in anii post revoluție. Ne-am convins mult prea repede că nu era chiar plăcut.
Mințea mult și se lăuda mult, iar noi căscam gura la el ca la mașini străine. Cum a făcut el armata și era șoferul lui Nicu Ceușescu și mergea cu dacia cu 160 la oră, sau cum s-a plimbat el prin toată Europa. Fetele erau moarte după el, noi băieții, incet-incet, am inceput să nu-l mai inghițim. Ne imprietenisem prea mult, probabil. Note punea intr-un mod ciudat, după cuma avea el chef, fără să-ți acorde șanse. Te asculta și-ți punea note in timp ce-ți preda lecție nouă, lucru strigător la cer pentru noi pe vremea aia.
Ne lua la mișto cam exgerat și dacă greșeam cu ceva ne dădea pedepse umilitoare. Ne punea să ne dă singuri palme sau să facem flotări in fața colegilor, care râdeau la unison, binențeles. Odată a depășit limita și m-a injurat. Nu făcusem nimic grav, mă hârjonisem cu colegul de bancă. Ii dădusem un ghiont, iar Rudaru mă văzuse și s-a gândit să stingă conflictul… „dă-i, bă, și tu, dă-l in pizda mă-sii!”. Una din fete l-a pârât la diriga. N-am mai făcut cu el engleză de atunci și a plecat și din școală. Poate nu din cauza asta, că părea genul care avea ceva mai bun de făcut in viață decât să piardă tipul cu niște ființe inferioare.
D-na Bernea
Inițial am inceput a 5-a cu d-na Ioniță la catedra și după un trimestru in care ne-a rupt pe genunchi și zbiera la noi de ne țâșneau numai ecuații prin timpane, am fost fericiți când și-a luat un concediu mai lung (medical sau prenatal) și a venit d-na Bernea, care a și rămas până la final.
Cu d-na Bernea era bine. Deși agitată, nu ne certa violent, nu era un personaj negativ, dar și când te săpunea din vorbe iți venea să intri in pământ de rușine. Avea un stil de a te atenționa, că dacă erai un elev mai educat (și noi cam eram in clasa aia toți), te atingea adânc și ii dădeai dreptate.
Veșnic cu echerul ăla mare și verde la subraț, doamna profesoară era foarte dedicată meseriei și se implica foarte mult. Intr-a 8-a, noi mai puțin. Eram deja mari, codițe blonde, ochi albaștri, soare afară, sfâșit de an. Cui ii mai păsa de Pitagora? Doamna Bernea trăgea de noi ca de mâțe moarte, noi cu niciun chip să ne mai implicăm la ore.
Eram de serviciu pe școală. Era super să fii de serviciu. Stăteai degeaba pe hol toată ziua și trebuia doar să suni la fix, eventual să te mai trimită vreun profesor după țigări. In relaxarea mea de pe hol mă trezesc cu un coleg care coboară din clasă… „vino că te cheamă Bernea!”. Ce mi-a făcut in fața clasei! KO… a măturat podeaua cu mine! Mi-au crăpat ambii obraji de rușine! „Bine, măi, Bogdane, examenul bate la ușă, vrei să intri la un liceu atât de bun, mama ta iți plătește meditații, iar tu iți permiți să lipsești de la ora de matematică? Ce exemplu dai colegilor, tu șeful clasei? Ia echerul și rămâi la tablă, te rog!”
Altădată, tot pe final, intr-o oră la care nimeni nu mai era atent, d-na Bernea dădea pe foc, de una singură, se zbătea ca noi să acumulăm cât mai mult. Era fantastic cum se chinuia, deși știa că și-a făcut oricum datoria, ca o atletă pe ultima sută de metri, dar nu pentru ea, ci pentru publicul pentru care avea o datorie morală. Insă publicul ei era letargic. Cu oracole in cap, cu vara la geam și o nouă lume la picioare, cui ii mai păsa de o profesoară de gimnaziu? Paganel din prima bancă, se intorsese spre geam și cu un cot pe banca lui, iar cu altul pe cea din spate, privea in gol, plictisit, pe geam, in pomii infrunziți dinspre intrarea profesorilor. Paganel ar fi fost un bun actor de comedie, dacă cineva i-ar fi arătat calea. Cu o față de Romică Țociu, sare din senin ca ars, arătând cu degetul pe geam și belind ochii, de parcă l-ar fi văzut pe Ceaușescu inviind din morți… „Uite o maimuță!”, a urlat ingrozitor. Ne-a ars pe toți. Am sărit din bănci cu ochii pe geam. Credeți că nu a fost nimic mai amuzant decât asta? Ba da, a fost! Reacția doamnei profesoare, care și-a azvârlit și ea ochii pe geam, intrerupându-și desenele de pe tablă și dând perdeaua la o parte. „Unde, dragă, ia, unde?”.
Clasa a explodat. Mi-a părut extrem de rău. Dezamăgită, a aruncat creta in lehamite pe marginea tablei și s-a așezat ușor, foarte supărată, la catedră. Și-a strâns catalogul, geanta, echerul, cărțile și ne-a explicat calm, dezolată, că nu așa se procedează când examenul bate la ușă și când un om se chinuie doar pentru ei. A ieșit cu lacrimi in ochi.
Am luat examenul la liceu cu notă destul de mare, sigur și datorită insistenței ei.
Cam aceștia au fost profesorii care au lăsat amprente, bune sau rele, asupra copiilor din generația mea. Desigur, se poate contesta ce am povestit eu, dar sunt doar amintiri, atinse de mult subiectivism copilăresc și nostalgia specifică vârstei de acum.
Nu am fost nici eu un elev model și nici unii dintre ei profesori model. Cu toate astea, foarte mulți din generația aia s-au descurcat in viață, dacă nu neapărat din punct de vedere financiar, cu siguranță din punct de vedere educațional da, și nu au carențele majorității elevilor de azi. Poate nu au fost cei mai grozavi profesori, poate cei de acum sunt mai buni, poate sistemul e mai bun, poate vremurile, dar fără niciun dubiu, școala ne-a fost ca a doua casă, colegii ca frați, iar ei, ca niște părinți… buni sau mai puțin buni, cum sunt părinții, deh!
]]>
Unele cadre sunt saturate,avand doar dorinta banului,etc.Vezi meditatii prin scoli,nu se mai fac meditatii ca pe vremuri facultativ.Sa vina banul,de care-o fi, public sau privat. La fel lic DDUMITRESCU,B STIRBEI B,SC1 STUDIO,SC2 CENTRU.Pe langa mai facem si putina politica ,doar este in trend.
Mici completari ale unui elev care a venit dupa „2+” generatii 🙂
Doamna Batfoi: Incep prin a multumi tuturor celora care au facut tot posibilul ca Doamna Batfoi sa ajunga la „C”u doar la catedra de cultura civica. Ne-a ars si acolo de zici ca era proba de capacitate, dar mama intelegea ca viitorul meu nu este cultura civica la nivel pedagogic, si astfel mai inchidea ochii la notele mici.
Am avut marele noroc sa „beneficiem” de profesori noi (Sora Tudor), de profesori noi si tineri (de 2 domnisoare profesoare, sincer nu imi aduc aminte cum se numesc, dar pana la final am ramas cu Dan Grigore)
Viorel Gaisteanu ne ardea cu un zambet ciudat pe buze… mai mult un rictus. Cand nu ne ardea la note ne ardea la cap cu un manunchi de chei agatat de un alt manunchi de breloace de iti numarai cucuiele dupa o singura lovitura. Ne dadeam de ceasul mortii la lucrari de control si de fiecare data dezvoltam noi tehnici de copiat pana il prindea pe cate unul mai slab de inger si „baga-mi-as… tre’ sa gasim alta metoda” . Dar il voi aprecia mereu pe „Mortu'” pentru vinerea cand, cu o ora inaintea dansului aveam chimie, cu celebra Doamna Nae, iar dansul avea ora la o clasa mai mare si cand lipsea Dna Nae, el ne dadea liber si aveam vinerea program scurt… pana ne-am prins noi ca de fapt si daca lipseste si daca nu lipseste Dna Nae, noi ne invoiam si plecam vinerea cu 2 ore mai devreme… evident, nu acasa 🙂
Dna Nae, nota 20 + Nu am inteles nimic din chimia predata de dumneaei, nu pentru ca nu era un profesor bun, ci petru ca eram eu un elev visator. Imi aduc aminte cu drag de un episod in care impreuna cu 5 colegi am fugit de la ore pe groapa de gunoi sa ne batem cu spray’uri cu spuma decorativa si ne-am intors la ora dumneaei (pe la jumatea orei) uzi si murdari si in timp ce ne cauta prin catalog sa ne motiveze absentele noi aruncam spray’urile luate „la pachet” unui coleg sin banca a 3-a. Nici un spray nu a cazut, nici unul nu a fost confiscat… daca filma cineva momentul ar fi fost memorabil.
Broscuta: Un profesor calm care incerca sa isi faca meseria, dar nu avea cu cine. Intr-o zi si-a pierdut calmul dupa ce a fost mascarit de un coleg de prea multe ori intr-o ora si dintr-un dos de palma l-a umplut de sange pe Bogdan. A incercat apoi sa isi controleze emotiile evenimentului spunand „nu esti bun de box Dumitru” dar se citea disperarea pe fata profesorului… a urmat un circ cu parintii elevului.
Doamna Boca: Ma-Me-Mi-Mo-Mu , cu atat am ramas de la ora de muzica. Cand lovea diapazonul si ne punea sa ne luam tonul, noi ne luam tonul de ras si tonele de nervi ale profesoarei… dar orele de muzica erau frumoase cand mergeam dupa casetofon in pauza si ,pana venea Doamna Boca, baietii faceau breakdance si ascultau Parazitii sau Mafia.
Ion Tudusciuc; Jos palaria domnule profesor, va salut in fiecare zi cand va vad si de fiecare data imi raspundeti cu un salut si o privire „de unde il cunosc pe baiatul asta”. Nu voi uita niciodata relaxarea corpului de la ora dvs. „carpa uda in cui ruginit”
Marin Maria: Eram zob la literatura si putoare la gramatica, pana cand „profa'” a gasit metoda perfecta sa ma stimuleze sa invat… „Popa, nu esti slab la romana, ai habar, esti inteligent si esti un elev de nota 8 la ora mea, daca nu citesti Baltagul si nu imi conjugi verbele la toate timpurile la perfectie, aleatoriu, nu treci clasa ! Ai o saptamana !” Ghici ce? Invatasem singur tot intr-o saptamana ca pe Tatal Nostru. Am ajuns un elev de nota 9+ si am ajuns sa imi ajut bunica la meditatiile de romana cu elevi de gimnaziu.
Memorabil la ora de romana a fost cand, la ziua unei colege de clasa, dupa servitul bomboanelor, toti copii cereau pe rand voie afara sa bea apa. Profa’ a intrebat „Ce ai pus Madalina in bomboane de cer toti colegii voie afara?” iar eu am raspuns tare, clar si raspicat „Cantarina!” „Popa iesi afara nesimtitule”… si am iesit ! 🙂
Inchei cu doamna Viorica Stefan pentru ca restul profesorilor nu au predat la „C”‘ul meu 🙂
La ora de biologie a Doamnei Stefan a fost liniste si pace in toti anii… azi mergeam la covrigi, maine ii duceam nepotelul in siguranta acasa, daca ramaneam la ora „conspectam” noi singuri lectia si din cand in cand venea si indemnul profesoarei „Scriti !”, da „SCRITI !”. A prins 1-2 fete copiind la lucrari, si nu pentru ca doar ele copiau ci pentru ca ele erau incepatoare in acest domeniu.
Am avut si noi alti profesori „interesanti” care ne-au marcat gimnaziul… dar cine stie cand si cum ne vom aminti de ei.
Salutare si scuze daca am facut greseli, scriu in timpul programului si intre sarcini !
Domnul Gaisteanu… un om de nota 2000… un om prea bun… avea o porecla urata(nush de unde), dar era un om bun.
Cu noi nu a fost asa rau.. dar notele peste „8” erau rare intr-adevar :)) [ps: .. mi-am amintit acum o faza.. la o lucrare de control, am copiat dupa Fluerariu Gabriel .. eu am luat 7 si el a luat 5 … am ras de m-am spart]
In dreapta Domnului Gaisteanu (stanga pozei) , este Doamna Ene. N-am avut ore cu Dansa, dar este o doamna foarte cumsecade. Are un baiat Adi, cu care sunt bun prieten. In dreapta pozei, este doamna Badea parca… fata ei, Madalina , a fost in generala in clasa cu mine. Una dintre surorile mele a facu ore cu Dansa.
In a 3-a poza (in stanga jos) , este Doamna Anca Gheorghiu Carmen … fosta mea invatatoare. Era mereu aranjata f frumos.. avea o placere teribila sa te oblige sa invetzi poeziile cu „punct” si „virgula”.
Domnul Broscutza.. un om calm.. si aparent sictirit de viatza asta de rahat in care traim. Parca nu il multumea niciodata nimic…
Doamna Boca.. sta in bloc cu mine. La scoala, ca elev, oricat de prost erai, conta sa fi cuminte la ora si treceai. Eu fiind crescut mai mult de mama, eram mai „fetitza” asa.. si iti dai seama k din toata clasa, era corul format din aproape toate fetele + eu. Mi s-a dezvoltat vocea „masculina” mai tarziu.. ce sa fac :)) Mie mi-a placut muzica.. mai tarziu in timpul liceului , in paralel am urmat si o scoala de muzica, fostul George Enescu. [ ps: pana venea Dansa la ora, aveam doi colegi de clasa, pe „Grigore Alexandru” si „Cornel Dima” , care faceau breakdance .. era nebunie cu ei]
Domnul Tudusciuc… „sportul formeaza omul” … o legenda. Alte cuvinte sunt de prisos.
Doamna Marin Maria..Doamna mea de Limba Romana. Nu mai tin minte mai nimic despre dansa (n-am idee de ce.. :-??) , dar totusi tin minte ceva ce n-am cum sa uit… Timp de o saptamana (eu fiind extrem de capos din nastere) , m-am contrazis cu Dansa asupra unui cuvand/expresii (nu mai stiu exact)… si daca am vazut ca nu imi da dreptate, am carat „Dex-ul” dupa mine la scoala si i-am aratat ca este ca mine :))) Dupa ce m-a facut in toate felurile si i-a trecut… porecla mea a ramas „DEX”.
Doamna Viorica Stefan.. e o matusa de-a mea din partea lui tata. La orele ei ne trimitea la fabrica de paine ” La Bulgaru’ ” , sa luam covrigi :))) Si mai avea o faza.. zicea „scriti” , in loc de „scrieti”
Despre Doamna Mihalache (diriginta si profesoara mea de matematica) , nu ai scris nimic Ideea e ca nici despre dansa nu mai tin minte mai nimic. Stiu ca atunci cand se supara pe cineva , ii zicea, „Bai bolovane….” si continua cu ce avea de zis . Cand am terminat clasa a 8-a, am rupt catedra in 2, ca ne alergam in pauze :)) si a trebuit sa vin in weekend cu Andrei Ispir (fratziwear-ul meu) cu ciocane,cuie,etc sa o facem la loc.
Despre Doamna Visnei (n-am idee daca am scris corect) , profesoara de geografie, n-ai scris nimic. Imi amintesc o zi cand am copiat la dansa .. si cand m-a intrebat ce aveam in mana (copiutze, logic), le-am aruncat pe geam :)) Are o fata mai mica decat mine cu 2-3 ani, care a facut informatica la Liceul Energetic, daca nu ma insel.
Mai tine minte cineva anexele alea nenorocite pe care nu le suporta nimeni? … Sau de plopul ala care facea o tona de puf? :)) De toaletele alea groaznice, nu mai pomenesc nimic. Nu mai spun ca toate modernizarile gen, centrala/parchet/banci noi… s-au facut la sfarsitul clasei a 8-a…
Dna Baftoi- „Dacă te vedea că știai la perfectie, copy/paste din carte, nu te lăsa mai mult de 2 minute și 3 fraze. Aveai 10” ce usor ati scapat. cu 2 generatii dupa voi, adica generatia mea 😛 , daca vedea ca ii turui prima fraza din lectia de zi, spunea: „stop! vad ca ai citit”.Dupa ,se uita in urma cu vreo 2-3 lectii si ne punea intrebari de acolo, nu stiai…4 fara discutii. Si uite asa am invatat eu istorie si imi place.
D-na Marin Maria, diriga…mai bine ca nu ai facut romana cu ea :). D.p.m.d.v. nu isi lua rolul in serios, nu se ocupa de noi. Singura „diriginte” pe care o recunosc este D-na Ionita, profesoara de matematica. Nu am cuvinte de lauda pentru acesta doamna.
[quote name=”central”]Unele cadre sunt saturate,avand doar dorinta banului,etc.Vezi meditatii prin scoli,nu se mai fac meditatii ca pe vremuri facultativ.Sa vina banul,de care-o fi, public sau privat. La fel lic DDUMITRESCU,B STIRBEI B,SC1 STUDIO,SC2 CENTRU.Pe langa mai facem si putina politica ,doar este in trend.[/quote]
Nu pentru astfel de mesaje am scris articolul. Nu pentru frustrări și răzbunări din anonimat. Nu pentru idei răsuflate de genul acesta. Va rog sa ma intelegeti daca nu voi permite astfel de mesaje.
Multumesc celor care ne-au impartasit amintirile. Astept si pe altii.
Despre d-na Batfoi am auzit zvonuri ca la revolutie a fost prinsa cu un pistol in coc si cu un glont in ruj :))))), era normal ca in jurul ei sa se nasca cele mai aprige zvonuri.
Ar fi fost interesant sa scrii si despre Dl Stroe, tatal lui Sorin. Tot timpul ne vorbea despre Un veac de singuratate al lui Marquez.
despre d-na de matematica Ionita Mariana, mai stie cineva, ceva??
De departe cel mai bun profesor din aceea perioada mi s-a parut domnul Racoceanu. Preda cu o lejeritate iesita din comun,la istorie niciodata nu am invatat dar tin minte si acum foarte mult din cele invatate de la dansul.
Din clipa in care intra in clasa nimeni nu mai radea,nimeni nu mai era atent la altceva,toti eram cu ochii tintiti la dansul,de multe ori cu gura cascata.Avea un stil de predare aparte,de multe ori nu lua temele ca in ordinea lor din manual,se ducea inainte sa ne faca sa intelegem un efect dupa care se intorcea mult inapoi sa ne dam seama cauzele care au dus la acel efect.Stilul antrenant in care povestea lucrurile facea ca fiecare dintre noi sa inteleaga perfect,si nu trecea niciodata mai departe pana nu intelegeau toti din clasa pana la ultimul.
Nu tipa niciodata,ba din contra avea un glas calm si blajin,nu ameninta niciodata cu nota cu absenta sau alte masuri punitive.
Pana si la religie(o perioada a predat si asa ceva) toti copii erau atenti si activi la ora dansului.
Nu am putut niciodata sa inteleg cum s-a putut impaca un istoric desavarsit cu religia,dar probabil ca se datora si faptului ca acesta a fost mult timp in corul bisericii si probabil ca era si un credincios desavarsit.
Tin minte ca pe vremea aceea toti ne dadeam cu parerea despre unde sta dansul dar nimeni nu stia,nu imi mai aduc aminte cum era asta posibil.
L-am intalnit acum cativa ani prin centru,era bine-nteles foarte batran dar cu acelasi simt didactic in conversatie.
Mai stie cineva ceva de dansul?
C. Dour Daniel, daca iti aduci aminte de Domnul Racoceanu si nu iti aduci aminte de „razboiul” acestuia cu Doamna Batfoi, nu ti-ai amintit ce era mai incitant din punctul nostru de vedere de atunci.
P.S. Cum sa uitam anexele Dragos ? Unde stateam inghesuiti in banci, unde asteptam invatatoarea pe „prispa” aia cu efect de sera vara si efect de frigider iarna, unde ne schimba clasa cand mirosea a mortaciune pentru ca vre-o rozatoare si-a gasit sfarsitul sub scandurile alea batrane date in fiecare inceput de an cu gaz/ulei/motorina ? Nu le uitam !
[b]Domnul Stroe[/b] (dirigu) a fost si este un super profesor. A tinut la noi ca la proprii copii insa nu prea a avut cu cine. A 8-A era o clasa mai mult slaba decat buna.
Inca din clasa a I-a am fost impovarati cu 5 copii de la centrul de plasament Buftea si alti 4-5 cu probleme sociale si de familie foarte grave. Analfabeti in adevaratul sens al cuvantului!
In total eram 33 de copii (la vremea aia se spunea ca suntem cei mai multi). Clasele 1-4 le-am facut in laboratorul de chimie. Si vara si iarna stateam cu mainile pe niste mese cu cadru din cornier (mereu te agatai cu hainele in colturile nefinisate), mese imbracate in faianta. Iarna iti ingheta cerneala in stilou si mucii la nas dar de……Astea erau vremurile!
Apoi repetentii din anii mai mari, in mare parte, erau distribuiti la A. Clase C si D erau destul de bine cotate si n-avea nimeni interesul sa aduca un repetent (sau mai multi) acolo ca sa traga clasa in jos.
In clasa a 8-a d-nul Stroe a intrat chiar in conflict verbal si apoi fizic cu un repetent distribuit in clasa noastra si care incerca sa se impuna in fata tuturor prin violenta. Evident a urmat un scandal monstru cu parintii respectivului insa nu stiu cati dintre noi au apreciat gestul d-nului Stroe care s-a bagat intr-un scandal cu o familie dubioasa doar ca noua sa ne fie bine?!
La examenul de capacitate reusisera cam 70%. O facultate au facut doar vreo 8.
In fine….am o gramada de amintiri frumoase din generala si am ramas in relatii foarte bune cu toti colegii si profesorii. Prietenia care ma leaga de baiatul d-nului Stroe ma face sa ma intalnesc foarte des cu dirigu care a ramas acelasi om sufletist si mereu pregatit cu o poveste care sa te captiveze ore in sir, asemeni celor din orele de dirigentie.
Ce vremuri, toti ati amintit lucruri frumoase in general. As putea completa si eu cu lucrurile mai putin frumoase pentru o imagine completa. Deci nu ma acuzati ca sunt negativist, frustrat sau mai stiu eu, doar in scopul unei imagini mai clare fac urmatoarele precizari.
[b]Viorica Stefan[/b] M-a confundat o data cu un coleg de clasa, si mi-a cerut daca pot sa-i aduc vata *****cenzurat*****, din pacate nu tata era cel ce lucra la fabrica de vata.
Alta data a venit in clasa si ne-a rugat daca vrem sa plecam vreo 2 baieti sa luam o floare in ghiveci de la ea de acasa sa o aducem la scoala, iar eu impreuna cu alti doi baieit (3 la numar) ca sa scapam de ora ne-am oferit repede sa mergem sa luam ghiveciul, crezand ca facem afacere. Pe scurt, era un ditamai copacu in ghiveci pe care a trebuit sa-l caram de langa fabrica de vata unde sta dansa pana la scoala de ne-au sarit ochii din cap.
[b]Domna Batfoi[/b](diriga) o data a imprumutat-o mama cu niste bani si pentru ca ia cerut inapoi, (banii pe care ii imprumuti de obicei se dau si inapoi), eram clientul ei numaru unu, va dati seama cum e sa fie „Stalin” pe urmele tale, ascultat zilnic si credeti-ma noi am ajuns sa avem 5 ore de istorie pe saptamana ca pt o perioada am facut si geografia cu ea plus ora de dirigentie.
In fine daca aveai parinti la avicola, fabrica de vata, pe la dispensar (doctori, asistenti), primarie sau cadre didactice nu aveai probleme in scoala generala aveai note bune si nu erai foarte ascultat.
In parerea mea ei si cativa nementionati vor ramane legendele scolii. Nu imi vine sa cred ca sunt 20 si ceva de ani. profu’ de desen imi era vecin dar era la fel de anonim si in afara scolii. Il vedeam doar cand mergea spre si de la scoala. Mai era Mihalache, profesoara de mate (Robocop). Avea ceva cu perciunii.
Evident ca scoala locala a avut legendele sale, oameni bine pregatiti si cu mult suflet ce s-au dedicat suta la suta meseriei.
Domnul Humaila care din pacate nu mai este printre noi; domnul Tudusciuc pe care l-am avut profesor de gimnastica la Casa pionierilor.
Din pozele de mai sus cred ca am recunoscut o singura persoana pe care am avut-o profesor de limba franceza (doamna Arsenescu) domna imbracata in verde. Merita amintita domna Nicola ce ne-a predat matematica (clasele 5-8); domnul profesor de istorie Ionel Secareanu ce devenise profesor la o varsta foarte frageda, imediat dupa terminarea facultatii.
Bineinteles ca au existat si exemple mai negative, voi poate nu le-ati prins: corijarea greselilor prin palme in cap, peste obraz, lovirea cu rigla din lemn la tabla sau peste degete (mai exact peste unghii). Iar mai toti profesorii si invatatorii aveau prostul obicei cand considerau ei ca ai parul prea mare, sa te tunda in scari, asa incat sa fi nevoit sa te tunzi extrem de scurt.
Erau profesori cu probleme ce nu se puteau controla: tin minte ca un profesor de fizica (nu-i retin numele) era un om slab si foarte calm dar care uneori avea niste pusee si era deranjat de orice bazait de musca: unui coleg i-a dat sangele pe nas de cat de puternic l-a lovit. Mai aveam profesori buni ca painea lui Dzeu, dar pe care noi copiii prosti ii porecleam urat si ne bateam joc de dansii. Aici e vorba de doamna de romana Radu (Vrajitoarea) la orele careia era mereu circ si buna dispozitie.
La orele domnului de muzica (dl. Corneliu Stefanescu) ascultam muzica simfonica, pana cand intr-o zi am venit la scpoala cu niste discuri poloneze cu Bill Halley, Elvis Presley si Frank Sinatra. Ei bine rezultatul a fost ca a acceptat sa ascultam si asa ceva 🙂 cu dansul de fata.
Pe domna Florea Mihaela am avut-o profesor din clasa a 5-a, imediat ce dumneaei fusesere repartizata in Buftea ca profesor. Din pacate prezenta dumneai era foarte slaba, avand atunci mari probleme de sanatate, asa incat clasa noastra la gramatica era zero!!! Tin minte ca eram cei mai slabi din scoala :-).
Cu toate astea, parca suntem mai echilibrati noi cei ce am invatat pe vremea vechiului regim (cu relele si bunele sale) in comparatie cu cei ce sunt acum pe bancile scolii.
Apropo de școala bufteană… mă țin de mult să vă zic. Un fel de apel către profesorii din liceu.
Incercați să faceți o oră pe lună sau pe an, in care să le vorbiți elevilor despre rahaturile pe care le fac in timpul orei. Mulți dintre profesori aveți conturi de facebook, chiar nu vedeti ce posteaza ei pe facebook? Vă faceți de ras voi si scoala voastră. Mai mult, puteți avea mari belele.
Am deja o colecție frumușică de video-uri din timpul orelor, postate de elevi. Nu vreti sa stiti ce rahaturi fac, chiar cu voi de față! Daca le dau drumul pe net sar liceele buftene in aer și ajungeti iar sa dati explicatii la televiziuni de rahat!
Explicati-le ce nu tre sa faca la ore cu telefoanele mobile si cu internetul! Multi sunt retarzi, va pot da de belea! Nu vreau sa fac publice filmuletele pentru ca trăim intr-o comunitate si nu vreau sa fac rau comunitatii. Dar daca vor continua in halul acesta s-ar putea sa o fac, poate doar asa ar schimba ceva!
Un dascal cu autoritate si cu textele la el, sau un specialist, ar trebui sa le tina o lectie despre facebook-ul acesta, că ne facem de basme!
E incredibil… unii profesori dau like la niste mizerii ordinare puse de elevi pe facebook. Unul danseaza maneaua in timpul orei si tu profesor, dai like? Una pozeaza sexy in public si tu profesor dai like si te bagi in seama? Măcar voi nu le mai incurajati sa pozeze in halul acesta!
Nu mă forțati să dau exemple, că am colectie!
De acord cu tine!!! Dar voi incepe sa abordez cazul profesorilor ce isi pierd timpul pe reteaua de socializare. Si eu am vazut ca unii profesori au conturi de facebook si ca sunt „prieteni” cu elevii acolo. E total gresit si penibil sa vezi ce cretinitati scriu profesorii:
gen, va pup dragii mei, ma indrept spre scoala (asta in cazul cel mai cuminte). Lasand la o parte fotografiile penibile pe care si le fac singuri si in care pozeaza ca niste adolescenti fara minte.
Chiar daca traim in secolul 21, e total gresit. Nu veti vedea profesori normali la cap care sa aibe relatii de prietenie cu elevii pe reteaua de socializare. Cei ce fac asta, sunt pana in 50 de ani si gresesc enorm!
De asta scoala nu mai e scoala. Lasand la o parte ce fac cretinasii de elevi in timpul orelor pe la spatele profesorilor in timpul orelor. Eu daca as fi profesor sau director de licei si as prinde pe cineva facand gesturi obscene sau mai stiu eu ce pe la spatele profesorilor, l-as exmatricula fara sa stau pe ganduri. Nu cunosc legile dar l-as exmatricula un an ca sa ii fie invatatura de minte.
Despre decaderea invatamantului local se pot spune multe. Nu uitati ca liceele din Buftea (mai mult actualul Barbu Stirbei, erau cautate si frecventate de elevi din Bucuresti, imediat dupa revolutie. Erau elevi sclipitori ce au ajuns bine in viata.
Acum, profesorii nu trec pe la liceu si isi iau salariul degeaba. Nu conteaza ca unii profesori mai au alte joburi (primite de la partid) si isi desfasoara activitatea pe la Clubul Copiilor sau alte scoli particulare sau after school-uri. Va pot da doar exemplul profesoarei de sport de la Dumitrescu ce practic are prezenta zero la cursuri. Cu toate asta isi ia banii!!! La fel mai sunt doi sau trei. Nu mai exista seriozitate, lasand la o parte ca un profesor de la Dumitrescu vine gustat zilnic la servici. Nu dati vina pe toti profesorii pentru mersul actual al lucrurilor. S-a ajuns aici din vina proastelor conduceri, a ordinelor de la partid sau de la primarie ce a impus tineri (oameni) fara experienta in invatamant. S-a ales praful!
La capitolul asta putem vorbi si de asa zisul preot BADEA FLORIN , un comportament anormal cu elevele: il recunoasteti cand merge prin oras cu telefonul la ureche,in timp ce da buna ziua la lume. ce o preda baietasul asta care vrea sa para ca este preot ,nustiu.
[quote name=”Bogdan T.”]Apropo de școala bufteană… mă țin de mult să vă zic. Un fel de apel către profesorii din liceu.
Incercați să faceți o oră pe lună sau pe an, in care să le vorbiți elevilor despre rahaturile pe care le fac in timpul orei. Mulți dintre profesori aveți conturi de facebook, chiar nu vedeti ce posteaza ei pe facebook? Vă faceți de ras voi si scoala voastră. Mai mult, puteți avea mari belele.
Am deja o colecție frumușică de video-uri din timpul orelor, postate de elevi. Nu vreti sa stiti ce rahaturi fac, chiar cu voi de față! Daca le dau drumul pe net sar liceele buftene in aer și ajungeti iar sa dati explicatii la televiziuni de rahat!
Explicati-le ce nu tre sa faca la ore cu telefoanele mobile si cu internetul! Multi sunt retarzi, va pot da de belea! Nu vreau sa fac publice filmuletele pentru ca trăim intr-o comunitate si nu vreau sa fac rau comunitatii. Dar daca vor continua in halul acesta s-ar putea sa o fac, poate doar asa ar schimba ceva!
Un dascal cu autoritate si cu textele la el, sau un specialist, ar trebui sa le tina o lectie despre facebook-ul acesta, că ne facem de basme!
E incredibil… unii profesori dau like la niste mizerii ordinare puse de elevi pe facebook. Unul danseaza maneaua in timpul orei si tu profesor, dai like? Una pozeaza sexy in public si tu profesor dai like si te bagi in seama? Măcar voi nu le mai incurajati sa pozeze in halul acesta!
Nu mă forțati să dau exemple, că am colectie![/quote]
[quote name=”Bogdan T.”]Apropo de școala bufteană… mă țin de mult să vă zic. Un fel de apel către profesorii din liceu.
Incercați să faceți o oră pe lună sau pe an, in care să le vorbiți elevilor despre rahaturile pe care le fac in timpul orei. Mulți dintre profesori aveți conturi de facebook, chiar nu vedeti ce posteaza ei pe facebook? Vă faceți de ras voi si scoala voastră. Mai mult, puteți avea mari belele.
Am deja o colecție frumușică de video-uri din timpul orelor, postate de elevi. Nu vreti sa stiti ce rahaturi fac, chiar cu voi de față! Daca le dau drumul pe net sar liceele buftene in aer și ajungeti iar sa dati explicatii la televiziuni de rahat!
Explicati-le ce nu tre sa faca la ore cu telefoanele mobile si cu internetul! Multi sunt retarzi, va pot da de belea! Nu vreau sa fac publice filmuletele pentru ca trăim intr-o comunitate si nu vreau sa fac rau comunitatii. Dar daca vor continua in halul acesta s-ar putea sa o fac, poate doar asa ar schimba ceva!
Un dascal cu autoritate si cu textele la el, sau un specialist, ar trebui sa le tina o lectie despre facebook-ul acesta, că ne facem de basme!
E incredibil… unii profesori dau like la niste mizerii ordinare puse de elevi pe facebook. Unul danseaza maneaua in timpul orei si tu profesor, dai like? Una pozeaza sexy in public si tu profesor dai like si te bagi in seama? Măcar voi nu le mai incurajati sa pozeze in halul acesta!
Nu mă forțati să dau exemple, că am colectie![/quote]
Acea colectie care spui ca o ai nu o poti folosi pentru ca intri pe penal daca nu stiai ca nu ai voie sa-ti insusesti fotografii sau filme pe care sa le publici fara acordul atat a proprietarului cat si a celor care apar in poza sau film.
Cu acest scandal tu iti faci reclama la magazine ca numai la un scandal intra cineva sa vada site-ul tau si poate mai VINZI SI TU CEVA PE FUGA. Mai bine las-o asha k nu potzi controla cine cand cum si unde posteaza pentru ca masuri se iau stiu de regula in scoli IMPOTRIVA FILMATULUI.
Si inca ceva NU MAI PORECLI PROFESORII CARE FIECARE LA RANDUL LUI TE-A INVATZAT CEVA MAI MULT SAU MAI PUTZIN K SI EI ITI POT INCHIDE ZIARUL SI MAGAZINUL SI …..
APROPO : INVATZA SA SCRII GRAMATICAL CORECT DACA TOT TE CREZI UN EMINENT
Stai jos, pentru azi ai 4!
esti indulgent…
Uau ce istorisire .