Buftea Azi – Anul III, Nr.5

Ne grăbim să ajungem la zi cu analiza râsului de presă locală, pentru că ei se agită rău și au inceput să scoată 3 numere pe lună, iar noi n-am ajuns incă la ultimul.

Ziaristul ia mai multe salarii, primarul beneficiază de mai multă imagine, iar fraierii plătesc. Adică noi! Așa că de ce să nu comentăm?

Precizare: primarul și primăria ar putea cădea la mijloc intre eventualele divergențe personale dintre mine și ziarist, doar pentru că ii permit și il susțin in acțiunea lui constantă și intenționată de a denigra buftenii chiar in ziarul făcut din banii lor! Asta ca sa nu zică cineva că nu merită primarul să pice la mijloc!

Vuvuzela Primăriei continuă minciunile grosolane, dar v-am vorbit deja de primele două pagini ale acestui număr:

Cum ne minte Vuvuzela Primariei!

Cât de mult le pasă de Andrei

In pagina 3, datorită unor „obligatii contractuale”, ne este prezentată actiunea de nota 10 a lui Eugen Duță, omul primarului, cum este cunoscut. Dar pentru că ziaristul nu e agreat de Eugen, acesta aruncă cu cacao („se putea face mai mult”), deși e și partener media al actiunii. Așa o fi invățat el la școala aia de jurnalism, „Infractoarea mov”, unde a fost ziarist… că un partener media trebuie să aducă prejudicii de imagine organizatorului și celorlalti parteneri media ai săi, pe care, tot in baza deontologiei profesionale, nu-i amintește.

Dar iată, la campionatul de fotbal desfășurat cu ocazia zilelor orașului, doamna Cătălina menționează și Expresul de Buftea ca partener, probabil nu a observat nimeni și s-a tipărit așa. Nu cred că de la asta i se trage domanei Cătălina, ea părăsind redacția ziarului, nu și parteneriatul cu cârtița.

In continuare nu reținem decât poezia profesorului Alexandru Dumitru, nelipsit din paginile ziarului. Și o reținem doar pentru că e… cum să zic, să fiu delicat, să nu se supere nimeni?… doar pentru că nu e bună. Oi fi eu insensibil și nereceptiv la asemenea creații, deși mă credeam suflet de vioară!

La stilul „poze cu maimuța vedeta”, domnul primar și domnul vice apar la gazetă de gât cu Andreea Marin, in niște poze pe care ar trebui să le țină acasă, ca personale, și să le arate doar apropiaților. Mă rog, pot fi ascunse de soții, dacă e problemă… De ce să le vadă toți buftenii, sau toți țopârlanii ca mine, să facă mișto?

Două poze identice, diferă un pic (dar decisiv!) poziția mâinii stângi a masculului buftean, ațâțat de zâna bună. Da’ bună rău! Dacă domnul vice o ține amical de după umeri, primul bărbat al orașului punctează mai mult și o cuprinde de mijloc, mai ca la discotecă, mai ca la hi5. Dar lupta nu se decide mereu la puncte, ci și in culise…  Dacă aici vedem mâna dreaptă a zânei, in poza cu vicele, n-o vedem și nici nu indrăznim să ne intrebăm unde o ține, deși zâmbetul șugubăț al mustăcioarei il dă de gol pe domnul Marinescu.

Mai jos avem un articol laudativ despre Liceul Dumitru Dumitrescu… „un lanț de realizări și performanțe deosebite”. Asta se intâmpla pâna la dezastru de la bac, care a demonstrat adevărata valoare a liceului! Cine naiba să citească astfel de articole și să le mai și creadă? M-au disperat cu articolele de genul acesta despre școlile din buftea, dar realitatea este mult prea crudă! Ne mințim singuri și iată ce dezastru avem la bac! Profesori și directori pe care ii interesează mai mult culorile politice, ziariști cuminți și vânduți, părinți nepăsători, copii pierduți…

O pagină de sport din care reținem numai articolul despre profesorul Tudusciuc, venerabil domn, mistuit de o pasiune mai rar intâlnită azi… educația sportivă a copiilor! Mai reținem că rezalizatoarea rubricii sport nu a fost la ultimul meci al echipei de fotbal, ci a citit la mine cronica.

In final, plictisitoarea și obsedanta rubrică cu parcări aiurea de la plus și penny. Și atât…

]]>