De la islaz la gazon si inapoi
Era o vreme cand terenul de fotbal de la Buftea era doar un islaz pe care paşteau gâştele localnicilor, deranjate doar din cand in cand de o vacă mai tupeistă. Şi nu le venea greu fotbaliştilor de pe vremea aia să bage materiale cand intrau pe gazon, chiar dacă se tăvăleau in balegă şi găinaţ… şi nici măcar nu incercau să le ocolească in alergare, cum ocolesc jucătorii de azi bălţile. Nici nu conta in ce ligă activa echipa, se juca doar de plăcere, nu pe bani şi nici pe ochii frumoşi din tribune. Acolo erau doar cei pasionati, care bateau aleea gării pe jos şi nu işi punea problema de parcare şi de scaune sau acoperiş.
Azi avem stadion modern, bani grămadă la echipă, ochi frumoşi in tribună, dar ceva parcă nu merge. In parcare sunt mai multe maşini decat oameni in tribune, de gazon s-a ales praful, deşi daca aflaţi câţi bani s-au băgat in el s-ar putea să vă ia ficatul, iar pe teren au inceput să apară nişte băieţi care s-ar putea, mâine-poimâine, să aibă pretenţia să fie numiţi fotbalişti.
Cineaştii au pus in scenă o parodie reuşită… „Lacul Gâştelor”.
Porecliţi de noi Cineaştii, jucătorii bufteni au fost mai degrabă figuranţi in această piesă, interpretând roluri de gâşte, alergate la un moment dat de personajul principal, un câine plictisit, care a pătruns pe gazon, alergat fiind de stewarzii in cizme. Propun pedepsirea lui in conformitate cu Legea 4/2008, interdicţia de mai intra pe stadioanele din ţară şi eventual vizionarea meciurilor echipei de la secţia de poliţie.
Nu am ce să vă povestesc despre meci, când nu s-a pus nici un moment problema invingătorului, iar noi
Citește mai mult