Statuile orașului

Mărețul nostru oraș are și câteva statui, deloc multe și aproape deloc frumoase. Majoritatea sunt de pe vremea primarului Rovinaru și chiar dacă nu reprezintă mare lucru, nu ar trebui păstrate in starea aceasta, astfel că, decât să fie locuri de măscărit, mai bine renunțăm la ele. Să le trecem un pic in revistă, așa, ca o lecție

ce poate fi predată și in școlile din oraș.

Muncitoarele

„Edificiul’ e ridicat in era Rovinaru, si reprezinta probabil bucuria femeilor din Buftea ca lucreaza la ambalaje. Este amplasat intr-un parc mizerabil, inconjurat de gunoaie și vopsit tot, iar iIn spate se vede fabrica in semi-ruina.

Tatoasa cu piatra la cap

Femeia din Buftea si-a pus piatra la cap, terorizata probabil de criza. Contrabalanseaza greutatea pietrei sprijinindu-se intr-un lemn, picior peste picior. Femeia e robusta, tatoasa, pizdoasa, curoasa, musculoasa. Interpretarea statuii in varianta „criza” e moderna, statuia fiind facuta in epoca Rovinaru, tatoasa putand reprezenta femeia din clasa muncitoare care tine un pachet greu la cap cu borcane pline de zacusca sau ghiveci de legume (la alegere) furat de la Conserve. Artistul lasa mintea privitorului uimit sa zburde la interpretari.

Dezbrăcatele de la discotecă

Artistul comunist era obsedat de femei. Un afemeiat facea statui in Buftea anilor ’80/’90. Acum avem un triptic, chiar in fata Studiourilor Media Pro de la Buftea. Probabil s-au vrut muze ale celei de-a 7-a arta, sau cel putin fac sa viseze tinerii ametiti care ies la ceas de seara tarzie din discoteca aflata la fix doi pasi. Inca o data artistul lasa mintea privitorului uimit sa viseze/interpreteze. Cei care joaca pacanele in barul de alaturi pun mana la p**** primei muze pentru noroc. Iata ca avem si o utilitate practica.

Din pacate, fetele si-au pierdut din stralucire, piciorul uneia din ele s-a spart, vopseaua sclipicios aurie s-a cojit, soclul e jigarit.

(autor text: „nume”)

Mihai Eminescu

Ampalsat in fața primăriei, marele poet pare mic și timid și negru de supărare. Nimeni nu ințelege de ce a fost orientat spre nicăieri, dar se pare că odată cu noua amenajare a piațetei, va fi reorientat și poziționat mai spre scările casei de cultură.

Deși frumos ar fi ca la fiecare comemorare a uriașului poet să apară măcar câte un trandafir la picioarele sale, dacă nu și o sticlă de vin roșu, incepută, statuia nu pasionează decât bebelușii care se joacă „bau-bau” după ea.

George Enescu

99,9% dintre bufteni habar nu au pe cine reprezintă cele două statui din mizerabilul părculeț al casei de cultură. Majoritatea probabil nici nu știe de existența lor. Una dintre ele il reprezintă pe marele compozitor, violonist și dirijor, George Enescu. Este acolo de la inceputul anilor 80 și este de departe cea mia bine realizată statuie din Buftea. Ar fi păcat să o facem pierdută sau să o păstrăm intr-un loc unde nu o vede nimeni, plină de măscările copiilor care bântuie seara boscheții de la casa de cultură.

Vasile Alecsandri

Amplasat tot in fața casei de cultură, și el e plin de măscări și destul de bine realizat, și a apărut acolo, după Enescu, cam prin 86.

Bocitoarele

Pe vremea lui Rovinaru au fost unde este acum Monumentul Eroilor, acum statuia fiind „izolată” intre blocuri la ANL. Chiar imi pare rău că nu ințeleg exact ce reprezintă aceste bocitoare. Pe cine sau de ce bocesc… Ar fi interesat de știut ce a gândit creatorul.

Din păcate, din profil, statuia aduce a ceva destul de obscen, intors invers. Un prieten imi spunea că de câte ori o vede pe geam, ii strică ziua!

Doamna la duș cu copilul

Aduce a statuie din Veneția sau Florența și este in parcul de la peco de când s-a construit acesta, și chiar dacă a fost reconstruit din temelii, a fost păstrată, dar fără să fie recondiționată.

Cred că toți copiii care și-au făcut veacul prin acel parc, s-au intrebat de ce nu ii e rușine doamnei să facă duș, dezbrăcată, cu copilul lângă ea, care parcă plânge de foame.

Mihai Viteazul

Este cea mai cunoscută statuie din Buftea, important reper pentru cei care ne vizitează, fiind amplasată la intrarea in partea nouă a orașului, cea cu blocuri.

Când eram mic, eram contrariat că marele domnitor nu avea mâini și auzeam zvonuri, cum că i-au tăiat intâi mâinile și după aia capul. Am ințeles mai târziu că măinile sunt foarte greu de realizat pentru un sculptor, și chiar pentru un pictor. Uitați-vă la statuia lui Brâncoveanu din fața Primăriei Mogoșoaia și veți ințelege… Acolo semnul inchinării a ieșit destul de obscen!

Se află intr-o avansată stare de degradare,dar merită păstrată, după recondiționare, pentru că face parte din istoria orașului.

Monumentul Eroilor Bufteni

Este o cruce impunătoare, amplasată la intersecția celor mai importante străzi din oraș… Mihai Eminescu, Barbu Știrbey și Mareșal Antonescu. Este ridicat in cinstea eroilor bufteni care și-au pierdut viața in Războiul de iNdependență și in cele două războaie mondiale, având inscripționate și numele lor.

Nici el nu a scăpat măscărit vara trecută. In perioada comunista, a fost mutata in curtea bisericii, din cauza faptului ca pe spatele ei era inscriptionat un citat al Reginei Maria: „NU VARSATI LACRIMI, CI MAI BINE SLAVITI PE EROII VOSTRI, PENTRU CA FAIMA LOR SA TREACA NESTIRBITA DIN GENERATIE IN GENERATIE”. Dupa cativa ani de la Revolutie a fost readusa in acest  amplasament. Pe soclul ei este inscriptionat: „GLORIE EROILOR NOSTRI”.

Galerie foto aici…

 

Găseşti mai multe fotografii ca aceasta pe Expresul de Buftea
]]>