Maria Cristea. Impreună îi putem dărui o speranță!
Maria este o fetiță din Buftea și tocmai a fost inscrisă in Asociația Darul Copilăriei, inființată de părinții lui Andrei Tudorache.
A avut ghinionul ca la nastere sa aiba parte de niste medici incompetenti, pentru care banii au fost mai presus de orice… A suferit o axfisie mecanica care i-a cauzat mai departe probleme cerebrale… De peste doi ani părinții merg zilnic la terapie cu ea, la 70 de km de oras, la Targoviste, sau la Bucuresti, in incercarea de a recupera ce se poate recupera.
Iată mesajul ei de pe site-ul darulcopilariei.ro
Salut, ma numesc Maria Camelia si am venit pe lume pe 8 iunie 2010 dupa 18 ore de travaliu, am avut nevoie de resuscitare, mai apoi luptandu-ma timp de 2 saptamani pentru viata mea. Totusi trauma suferita in primele zile de viata a dus la necesitatea de a incepe tratamente de recuperare de la varsta frageda de 1 luna.
De la iesirea din maternitate au inceput drumurile la spitalul Alexandru Obregia, unde doamna doctor Butoianu m-a primit si mi-a insuflat speranta ca totul va fi bine. Recuperare fizica am inceput-o cu doamna Bojan, cu care am facut tehnica Vojta, pana la varsta de 6 luni cand s-a declansat prima criza epileptica.
Au urmat luni de zile in care am incercat diferite scheme de tratament, dar care nu au dat rezultate pana intr-o zi cand dupa o noua vizita la Doamna Doctor neurolog, parintii mei impreuna cu aceasta au luat hotararea de a introduce un nou medicament in schema de tratament, precum si inceperea terapiei prin acupunctura.
Asadar, incepand cu luna octombrie a anului 2011, am inceput sa fac vizite la Doamna Doctor Angela Tudor la Clinica Thai Chi din Targoviste, unde am inceput tratamentul prin acupunctura, gimnastica medicala chinezeasca si injectii homeopate. Dupa trei luni de la inceperea noului tratament, crizele epileptice s-au oprit. Am inceput sa recuperez ceea ce pierdusem si ceea ce nu stiam ca trebuie sa fac la varsta de 1 an si jumatate.
Ritmul, desi este greoi, este sustinut si de fiecare data imi bucur parinţii si cunoscutii cu lucruri noi pe care le fac. Am inceput prin a reusi sa stau in fundulet la varsta de 1 an si 9 luni, apoi am inceput sa-mi folosesc manutele si sa fiu din ce in ce mai prezenta. De 2 luni am reanceput kinetoterapia dupa o pauza de 3 luni si ma folosesc de manute din ce in ce mai bine, muncesc in schimb mult pentru a putea sa merg, iar spasticitatea s-a redus si ea dandu-mi voie sa ma misc mai bine. Totuşi depind de parintii mei pentru a ma deplasa. Toate acestea necesita cheltuieli mari pe care parintii mei, cu sprijinul Bunului Dumnezeu reusesc sa le acopere cu greu, iar fiecare banut este folosit cat mai bine pentru recuperarea mea.
Daca doriti sa ma sprijiniti in eforturile mele de recuperare…
Conturi disponibile pentru Maria :
Multumim tuturor celor care ne sunt alaturi!