Sondaj – Regreți că locuiești in Buftea?
Vă invităm să răspundeți la noul nostru sondaj, din dreapta site-lui, de sub „ultimele comentarii”, unde vă puteți exprima părerea prin da sau nu, dacă regretați faptul că locuiți in Buftea, dacă v-ați născut aici sau dacă v-ați mutat.
La comentariile acestui articol puteți argumenta răspunsul la sondaj și așteptăm și
părerile „pro”, pentru că știm că cele „contra” vin cu siguranță, intr-o societate domintă de pesimism și resemnare.
Ați trăit clipe frumoase aici sau e ca un blestem acest loc? Ați părăsi Buftea dacă vi s-ar ivi ocazia? De ce?.. Ați rămas in Buftea deși ați avut ocazia să plecați la mai bine? De ce?..
]]>
ar fi un lucru bun si frumos sa avem niste barcute in care sa ne plimbam pe lac cum sunt cele din poza 🙂
Eu nu m-am nascut aici, am venit acum 32 de ani, convins ca voi locui undeva unde cascadorii isi au salasul si se fac filme. Din pacate am ajuns la ora 23-23,30 si am coborat in centru, la posta. Ar fi trebuit sa cobor la capat dar nu am stiut sa explic unde vreau sa ajung, convins fiind ca in nici un caz Buftea nu poate avea doua cartiere. Ma casatorisem de 8 zile, eram cu o femeie pe care o iubeam si vroiam sa-i dau dragoste, siguranta, sa o ocrotesc si sa-mi construiesc prin sperantele astea o familie. Din pacate am mers spre Studio prin tiganie. Caini ca la balamuc si in plus s-a pornit o ploaie puternica…Umbrela, muschi…”Asfaltul” era moale, intram cu piciorul pana la glezna, cainii latrau, aveam doua geamantane si ochii cat ele de mari. Jur ca eram imbracat in alb, pantaloni, camasa si pantofii de la nunta, unde avusesem un costum de zi alb. Nu mai sunt sigur daca apa care-i curgea sotiei pe obraz era cea de ploaie sau erau lacrimile scurse dupa orasul trandafirilor, de unde veneam. Am ajuns acasa la ai mei cu gandul sa-i sarut, sa le spun sarut-mana mama, sarut-mana tata, am vazut iadul, imi ajunge, ma intorc pe jos de unde am venit. Tata era beat, nu puteam sa plec asa, ma asteptase cu o sticla de ceva (eu oricum nu beam decat lichior, ca era dulce si nu ma „zgaria” pe gat.). Am ramas, desi cum apa calda nu era aratam ca Rambo in Vietnam (plin de noroi peste tot, nu cu muschii aferenti). Am facut un dus suedez (!!!), mi-am luat nevasta (nu fiti obraznici) in brate si mi-am continuat cosmarul. Asta a fost dezamagirea, contactul cu urbea asta. De a doua zi parca s-a schimbat totul, mi-am urmat destinul convins ca oamenii se acomodeaza in aproape orice conditii, ca trebuie sa-mi fac rostul pe aici…Ma bucur ca am facut-o. Buftea mi-a dat totul, a fost foarte darnica cu un parvenit care o respinsese din start, m-a improscat cu noroi ca mai apoi sa ma rasfete cu satisfactii si impliniri. Am reusit o familie de care ma bucur, mi-am facut prieteni din acele zile si am imbatranit impreuna cu ei. Am trecut de la lichiorul de banane la vodca ruseasca, la vinul de Stefanesti (alb, demi si cat de mult), la nopti de poker urmate de ochi carpiti la servici si reprosuri acasa…M-am realizat aici, material, moral. Daca as da timpul inapoi, in noaptea din Tiganie, cu ploaie si noroi, as merge coate si genunchi pana-n Studio…Politic nu m-am implicat pana in 2008 cand prietenii aia din 198o au pierdut. Pai fusesem cu ei la mare de vreo 20 de ori, la munte de 6-7 ori pe an, puteau sa fie si la nazisti ca ma alaturam lor daca simteam ca ii pot alina. Ei au fost, sunt si sper sa mai fie, tineretea mea, avantul, elanul sau – daca nu-s obraznic – zvacul specific varstei. Doamne, cate ar fi de spus…Oricum, fara sa-mi doresc sa plictisesc, Buftea cu toate neajunsurile pe care le disecam aici, e casa mea, e altarul meu. Fara sa epatez, fara sa fiu grobian, as putea locui oriunde, de la Paris la Barcelona sau aiurea. Dar niciodata CASA MEA nu va fi in alta parte decat Buftea. Aici am pornit de jos, am realizat atat cat am putut si nici n-am vrut mai mult. Mi-am consumat tineretea, maturitatea, respirand aerul asta „parfumat” ani multi de avicolele din jur dar nu regret nimic. Pentru tot si toate, MULTUMESC Buftea.
Foarte mișto…
Eu am plâns când m-am mutat in Buftea, la 7 ani, deși cei care se mutau din Creveda in Buftea, pe vremea aia, era priviți cu mare invidie și fericirea era imensă după ce te mutai de la veceu in curte, la apă caldă.
Dar imi venea să urlu de tristețe! Ani de zile am făcut naveta Buftea – Crevedia in fiecare zi, de multe ori pe jos, in vacanțe și week-end-uri. Nu vroiam in ruptul capului să dau țărâna de pe ulițe și gârla, pe betonul și asfaltul dintre blocuri!
Pe urmă, in liceu și facultate preferam să fac naveta zi de zi Buc-Buftea, la ore foarte matinale sau foarte târzii, deși aveam șansa să stau la cămin. Și ce viață era atunci la cămin! Dar nu vroiam decât să mă intorc seara la mine acasă, la gașca mea de prieteni.
Acum nu mă gândesc la viața și activitatea mea decât ca legate de Buftea, deși am văzut toată Europa și fata mea se roagă de mine și acum să ne mutăm in Suedia. Am ajuns doar la un fel de compromis… ne luăm o cocioabă intr-o pădure pe un lac acolo, dar la bătrânețe, să stăm 2-3 luni pe an, că in rest o să am treabă cu Expresul.de Buftea 8)
Nu regret nimic, nascut crescut aici, liceu Bucuresti / facultate in Bucuresti. Nu as schimba Buftea pe Capitala niciodata. Aici am casa, afacerile, mi-e bine in sat la noi.
Eu as pleca acum, in pijamale!!
Ce? Aţi organizat petrecere în pijamale?
Da, la primarie, in sala de sedinte, la ora 14.00 ! :))) Nu m-am putut abtine Eugen, era la fileu.
Care-i limita de varsta ?
Peste 18 ani Domnule Richard… ma gandesc ca unii au pijamalele mai „decoltate” . 🙂
Imi cer scuze, ca revin la subiect dupa 2 postari „OFF”, dar niciodata nu este prea tarziu.
Nu regret ca locuiesc in Buftea, cum nu regret ca m-am nascut in Romania. Buftea este orasul in care m-am nascut, in care am copilarit cutreierand toate cartierele acesteia, am reusit sa imi fac prieteni si cunoscuti in toate. Pot spune ca in orice zona a orasului ma pot opri oricand sa stau cu cineva de vorba la un suc/bere. Ca orice padure, avem uscaturile noastre, unii s-au nascut asa, altii s-au uscat pe parcurs din pacate. Nu m-as muta din Buftea fara un motiv bine intemeiat, motiv care sper sa nu vina niciodata ! Dar as muta pe cativa din oras, satul de minciunile lor, furturile lor, excrocheriile lor, arogantele lor… si lista poate continua.
P.S. D-le Richard, in urma cu ceva timp (un an cred) va spuneam ca ar fi frumos sa va scrieti memoriile, cred ca talentul dumneavoastra de narator, trairile si experienta ar face o lucrare buna . 😉
O zi placuta tuturor !
Caz, tu te gandesti sa nu fie prea „fragede”, eu ma refeream sa nu fiu prea „copt”…(ma bagam si eu in seama, glumeam)