Afara nu e nici un anotimp
Eram ca de obicei in statia de autobuz, pregatita pentru o noua zi de munca. Lume multa. Erau toti agitati, verificindu-si ceasurile din minut in minut pentru ca niciun maxi nu catadicsea sa apara. Deodata, cautand in jur fete cunoscute, imi sare-n ochi un chip… il stiu de undeva, si-l stiu bine. Eu niciodata nu uit chipurile, indiferent cat de mult le-ar schimba natura, timpul…sau televizorul (una din calitatile mele inutile cu care ma mandresc).
E un tip modest, imbracat simplu ce parea un necunoscut pentru cei din jur , cu parul lung si cret prins intr-o coada lejera pe ceafa. Ceea ce-l deosebeste de restul este chipul luminos…chiar fericit. In sfarsit apare maxi-taxi ! Nimeni nu se misca, doar eu, pentru ca ma aflam intr-un loc indepartat de coada formata la maxi…nu mai support cozile din copilarie cand faceam ‘pogo’ la paine sau la ratia de la Gioarsa (apropos pogo e porecla sora-mi pusa asa, aiurea, fara sa fi auzit termenul undeva, eram mici cand nici nu stiam ce inseamna si credeam ca este inventia noastra)
Ajung langa el. El nu se misca desi nu se afla la coada, il simt ca nu se grabeste… poate nici lui nu-i place imbulzeala, dar la el cred ca e chestie de bun simt ca e prea mic sa… Ma trece un fior, o stare, nu stiu ce dracu`i asta, dar simt ca tre` sa fac ceva, nu pot lasa clipa sa treaca asa pe linga mine… pe langa noi. « Vreau cartea ta ! » ii spun pe un ton aparent regizat sa fie serios si important, fara sa-l privesc … Na ca am copt-o ! Iar ma fac de ras da` nu-mi pare rau. Tresare, pare ca nu-i vine a crede ca i se intampla in sfarsit. Stiam ca o sa-i placa faza, are suflet de artist si cu siguranta viseaza la astfel de momente. Pentru asta o si fac. « Cartea mea ? » repeta el mai mult ca sa se asigure ca nu i se paruse…L-am privit o secunda, cat sa apuc sa–i zaresc scanteierea ochilor si zambetul buzelor si am continuat desi nu credeam ca voi mai indrazni sau putea. Eram deja in multime si realizam ca toti oamenii aceia care de obicei sunt galagiosi si se calca in picioare pentru a prinde un loc in masina, amutisera acum in mod ciudat si placut. Devenisera deodata politicosi, civilizati, pareau a asculta conversatia si-mi placea sa cred ca datorita ei – a faptului ca stateau langa un scriitor – si-au schimbat atitudinea. Profitand de atentia celorlati ii spun cu si mai multa hotarare « Da, cartea ta !» Pentru ca nu aveam timp sa ii explic ca datorita programului incarcat nu ma pot deplasa la Bucuresti sa mi-o procur singura, iar modul in care il abordasem era ciudat si usor ridicol, am incercat sa-i dau de inteles asta, dar
si faptul ca ma intereseaza cu adevarat acea carte, ca stiu despre cine si ce vorbesc, ca nu sunt o nebuna sau obdsedata care acosteaza baietii, dupa ce-i studiaza indelung. « A aparut in Buftea ? » il intreb si–mi raspunde fara strop de infumurare « Nu, dar o gasesti la editura Humanitas. O poti comanda si online tot de la ei… » si in timp ce vorbea cauta frenetic ceva in geanta ce-o purta smechereste pe umar. Speram sa-mi dea ceva , un CD cu muzica lui sau o brosura, ori de ce nu, chiar un autograf, dar… nu s-a intamplat.
Un multumesc surd a fost punctul pus de mine conversatiei cu Salex Iatma, un tanar talentat de care am auzit prima data intamplator de la o colega de munca ce-mi povestea entuziasmata despre fratele ei, pe atunci membru si coleg cu Salex sau Alex in trupa Inopia . Nu sunt o fana a lui, recunosc, dar locuim in acelasi oras, am citit articole despre el, i-am ascultat putin si muzica, nu am motive sa ma indoiesc de talentul lui, chiar daca urmeaza sa i-l descopar aproape in intregime citindu-i si cartea. Stiu, pentru multi aceasta intamplare nu inseamna nimic, dar asa sunt eu, imi cladesc fericirea din « nimicuri » …care pentru unii inseamna mult. Uneori simt nevoia sa daruiesc …nu, nu, nu obiecte… ceva mai valoros care sa ajunga direct la suflet, iar pentru asta trebuie sa descopar si persoana potrivita care sa vrea si sa stie cum sa primeasca chiar si cea mai mica atentie. Daca ar veni cineva si mi-ar spune ca dupa faza asta Alex a ras in hohote de mine, nu l-as crede, i-as spune ca nu i-a inteles rasul…un artist nu ar face asta. Ma opresc aici. Inutil incerc sa ma justific… putinii deja m-au inteles.
Trec zilnic prin fata mediapro-ului, vad des chipuri cunoscute, Nicoleta Luciu sau diversi actorasi sau dansatoare ale caror nume-mi scapa, mai vad si oameni cu beregata franta si ochii scursi in urma lor… Ciudat, nu am simtit nevoia sa le spun nimic niciodata. Pe ei ma prefac ca nu-i observ.
Puteti comnda cartea lui Salex Iatma de… aici.
Video de la lansarea cartii, prefatata de actorul Florin Zamfirescu… aici.
]]>
Si pe mine m-a fermecat acest tanar; are ceva aparte…asa cum spunea cineva,in privirea lui, in suflul lui,este ceva demonic si angelic,in acelasi timp.
Cel putin asa l-am perceput eu…
Oricum ii doresc putere de munca si roade bogate.
Si pe mine m-a fermecat acest tanar; are ceva aparte…asa cum spunea cineva,in privirea lui, in suflul lui,este ceva demonic si angelic,in acelasi timp.
Cel putin asa l-am perceput eu…
Oricum ii doresc putere de munca si roade bogate.
😯 Am ramas cu pofta`n cui…
Am comandat-o online si nu mai e pe stoc. Astept sa se reediteze.
😯 Am ramas cu pofta`n cui…
Am comandat-o online si nu mai e pe stoc. Astept sa se reediteze.
Recunosc ca e prima data cand aud despre acest tanar, insa articolul scris de „anonim” mi-a starnit curiozitatea.
Poate voi cumpara lucrarea lui Salex Iatma, poate nu…Oricare va fi alegerea mea, sincere felicitari persoanei care se acunde sub semnatura „anonim”.Este uimitor, si in acelasi timp linistitor, ca mai exista si oameni sensibili in tot iuresul zilelor noastre.
Scrii frumos, ai acel ceva care starneste interesul de a citi pana la capat.
Astept si alte postari!
Recunosc ca e prima data cand aud despre acest tanar, insa articolul scris de „anonim” mi-a starnit curiozitatea.
Poate voi cumpara lucrarea lui Salex Iatma, poate nu…Oricare va fi alegerea mea, sincere felicitari persoanei care se acunde sub semnatura „anonim”.Este uimitor, si in acelasi timp linistitor, ca mai exista si oameni sensibili in tot iuresul zilelor noastre.
Scrii frumos, ai acel ceva care starneste interesul de a citi pana la capat.
Astept si alte postari!
Sunt de aceeasi parere. Anonim scrie foarte bine, si nu m-am deslipit de articol pana la sfarsit. Nu am auzit de Salex pana acum.
Sunt de aceeasi parere. Anonim scrie foarte bine, si nu m-am deslipit de articol pana la sfarsit. Nu am auzit de Salex pana acum.
Pai nu prea s-a auzit de el in Buftea… ca n-are masina tapana, nu merge in discoteci, nu o arde pe centru la o samanta si nu se imbraca ca pentru Bomboo.
Am spus ca pe site poate intra orice text bun despre oras si locuitori, asa ca cine se simte in stare, ne poate trimite.
Fata care a scris n-a vrut sa-l semneze, asa ca am zis sa trec „Anonim”, deh… sa para mai interesant. Va mai scrie si alte texte, ca altfel o deconspir 👿
Pai nu prea s-a auzit de el in Buftea… ca n-are masina tapana, nu merge in discoteci, nu o arde pe centru la o samanta si nu se imbraca ca pentru Bomboo.
Am spus ca pe site poate intra orice text bun despre oras si locuitori, asa ca cine se simte in stare, ne poate trimite.
Fata care a scris n-a vrut sa-l semneze, asa ca am zis sa trec „Anonim”, deh… sa para mai interesant. Va mai scrie si alte texte, ca altfel o deconspir 👿
Mi-am achizitionat cartea… tocmai din Sibiu.
Cautati-o daca o doriti la Humanitas… 19 RON.
Sper sa gasesc ceva timp s-o citesc si sa mi dau cu parerea neavizata.
Mi-am achizitionat cartea… tocmai din Sibiu.
Cautati-o daca o doriti la Humanitas… 19 RON.
Sper sa gasesc ceva timp s-o citesc si sa mi dau cu parerea neavizata.