Baietie la volan

 Numele meu nu conteaza prea mult, atata timp cat nu se zareste ceva din el si la numarul de la masina. Deci sunt anonim. Sunt sofer de prea multi ani, pentru a mai avea rost sa va mai intrebati cum ma descurc la volan, iar in tot acest timp n-am avut niciun incident auto. De multe ori ma grabesc cu masina, dar niciodata nu gonesc exagerat, mai ales in localitate. Port centura de siguranta intotdeauna cand parasesc Buftea si de cele mai multe ori si pe traseul banal Studio-Centru si inapoi. Din start vreau sa stiti ca n-am masina scumpa, nu conduc cu mana stanga infipta tapan in varful volanului si aplecat spre dreapta, ba nici macar nu port ochelari de soare,deci nu ma incadrez in „baietie la volan”.

Uneori imi fac curaj si ma cred important, gandindu-ma ca nu am plans la parinti sa-mi dea bani de scoala de soferi in ziua majoratului, nu i-am implorat sa faca rate la banca pentru a-mi achizitiona o masina nemteasca si nici macar nu am dat spaga la examenul auto. Nu mi-au platit parintii amenzi si nici nu au intervenit pentru vreo fapta de vitejie pe sosele. Nu beau la volan si nu conduc fara permis, desi stiu ca politistii sunt blanzi cu astfel de specimene, iar pe mine incearca sa ma pescuiasca la japca pentru ca nu ma aplec regulamentar.

N-am tapiterie din piele si nici macar CD player. Prefer sa am bani de o bere in buzunar decat sa ma scarpin in portbagaj de un litru de benzina ca sa mai dau o tura pe Centru. Nu merg cu geamurile deschise, in viteza a 2-a, ca sa fiu sigur ca sunt obesrvat, ascultand la maxim ultima balada a lui Salam, sau mai rog, ultima creatie Parazitii, Simplu sau cine stie ce DJ la moda. Imi dau usor “sistemul audio” cu batrana caseta rock, ca noutati pe casete nu mai gasesti decat d’alea cu coperti colorate si tate, avand grija sa nu auda pustoaicele de pe strada ce ascult, ca devin subiect de caterinca in oras.

Circul atent printre copii, nu parchez pe strada sa ingreunez circulatia, nu ma cert cu vecinii pe locul de parcare si nu blochez niciodata pe cineva care mi-a luat locul. N-am crezut vreodata ca a claxona o femeie pe strada e un compliment sau un favor, nu dau muzica mai tare cand m-apropii de un grup de fete si nu accelerez masina cand intru in curba de la primarie, pentru a fi remarcat. Nu fac liniute pe strada Studioului sau Aleea Garii si nu intorc trompeta parintilor, cu frana de mana, in poarta protevelului. Nu ma bag in fata la bariera si am mereu grija ca pe soseaua aglomerata sa incapem cu totii, chiar si cei care merg cu masina sa-si cumpere seminte pentru a le scuipa pe centru. Nu tavalesc motorul si nu cracanez rotile cu zgomot asurzitor dupa 10 noaptea, ca sa salt moralul fetelor bagate prea devreme in pijamale de catre parintii responsabili.

Imi pare rau pentru ca nu mai exista biciclisti, desi o pista de biciclete intre Studio si Centru, n-ar fi un mare efort, imi pare rau pentru politisti, ca se plictisesc in birourile racoroase sau pentru comunitari, care inca nu-si gasesc rostul lor pe strada si regret ca nu ne plimbam pe trotuare, preferand sa asteptam itebeul sau maxi, care se taraie inexplicabil pe marginea soselii, incurcand celelalte masini.

De multe ori mi-e frica… Mi-e frica cand apare langa mine un scuterist in pielea goala, fara casca sau un copil care se crede sofer, doar pentru ca parintii lui sunt inconstienti si i-au cumparat cuiele de la sicriu, ambalate intr-un scuter magic. Mi-e frica pentru putoii care calca masina seara pe Bucuresti-Targoviste, neinjosindu-se intratat incat sa poarte centura de siguranta. Pentru ei purtatorii de centura sunt pizde! Nu e nimic mai penibil decat sa intri in Buftea cu centura pusa! Mi-e frica pentru masina mea cand ocolesc primaria, sunt prea multi “adevarati” care au impresii de raliu, mai ales ca-si doresc sa iasa repede in centru, la lumina. Masinile parcate de cetateni in zona, precum si scarile laterale ale primariei au avut multe abuzuri de suferit. Mi-e frica pentru tinerii care se plimba pe strada Studioului chiar pe partea carosabila, desi au doua trotuare, sau pentru batranii afumati care se clatina pe asfaltul proaspat al strazii Agrcultori, pentru ca nu exista trotuar, cum nu exsista nici pe Aleea Garii, unde de ani de zile copiii infrunta camioanele. Mi-e frica cand cineva ma depaseste la limita, in mare viteza… mi-e frica pentru el.

            Baietii de la volane ma considera un fatalau! Un fraier sofer de duminica! Ma bucur ca sunt asa… astfel cu totii suntem mai in siguranta!

Blog De Moda Veche