Reportaj despre istoria arenei din Buftea


Stadionul de la Buftea respiră un aer tăcut, curat și ascunde multe povești misterioase. E plin de istorie și arată exact ca și vedetele boeme ale României din anii 60-70.

Astăzi e modernizat, de vreo 7 ani arată impecabil, e cu mult peste jumătate din arenele Ligii a II-a, dar, din păcate, cu excepția juniorilor, nimeni nu mai juca fotbal aici. Noroc cu fostul stelist, Lavi Hrib, care a reînființat echipa de fotbal, iar acum ea joacă în Liga a IV-a.

Istoria arenei din Buftea începe în perioada cooperativizării sau, pentru a nu ne mai aminti de comunism, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Legenda vie a fotbalului din Buftea este antrenorul de 68 de ani, Alexandru Stanciu, care a apărut pe lume în același an cu stadionul. S-a născut la Buftea, a jucat fotbal aici, a antrenat în vremurile de glorie, iar astăzi pregătește o grupă de copii, născuți în 2000, însă e tot mai îngrijorat de lipsa talentului dar și de efortul inexistent al tinerilor: “Parcă a dispărut talentul nativ al fotbalistului și nici nu mai vor să muncească. Nu mai sunt pasionați de sport”.

Fostul stelist Lavi Hrib (foto) este de 5 ani în conducerea clubului din Buftea. Are casă aici, anul trecut a reușit să promoveze cu echipa în Liga a II-a, dar astăzi se ocupă strict de clubul sportiv Voința Buftea și răspunde de grupele de juniori, întrucât divizionara secundă e o echipă privată și s-a mutat la Clinceni. El ne spune că istoria stadionului e cunoscută de legenda Alexandru Stanciu, veteranul și cel mai vechi angajat din cadrul clubului.

Îl așteptăm vreo 10 minute și cerem informații despre cum a apărut Buftea. Povestea e destul de lungă, dar merită, mai ales pentru numele care au jucat aici, în special din lumea mondenă a României din perioada comunistă. “În 1945 era un teren de fotbal, împrejmuit cu gard, dar care nu avea tribune și se numea Voința. La scurt timp a devenit echipa de fotbal a studiourilor cinematografice de la Buftea. De exemplu, la studiourile Buftea era un teren de fotbal și cred că era singura echipă din eșaloanele inferioare care avea apă caldă și super vestiare. Astăzi, acolo nu mai e nimic, de fapt ProTV a construit studiouri în locul unde era terenul de fotbal. Eu am jucat fotbal până la 15 ani aici, apoi am plecat 5 ani la Satu-Mare, am făcut și armata, apoi m-am întors la Buftea și am jucat, am antrenat și am stat numai lângă echipa asta de fotbal. Pentru mine, echipa asta a fost a doua mea casă”, ne povestește emoționat Alexandru Stanciu.

 

Citește articolul intreg pe ilfovsport.ro, accesând link-ul de mai jos

Dan Spătaru, vedetă la Buftea sub privirile lui Colea Răutu! După ce juca fotbal, stingea setea cu o halbă de vodcă.  Reportaj despre istoria arenei din Buftea

]]>

4 raspunsuri
  1. Bogdan Tobă
    Bogdan Tobă says:

    Deși a fost publicat abia acum, reportajul e de vreo doi ani, de cand Pistol a renunțat la a susține echipa care a promovat in liga 2, cea care acum se numește Academica Pitești și joaca pe stadionul Nicolae Dobrin.

    Atunci stadionul incă arăta ok, acum e in paragină, transformat in adăpost social. Poate acum ar fi trebuit să facă reportajul. Desigur, reportajul este exagerat, Stadionul din Buftea, ca și echipa, nu prea au făcut istorie nici măcar la nivel județean, spre deosebire de Avicola Crevedia.

    Despre Avicola Crevedia am scris eu aici… [url]http://www.demodaveche.ro/hei-hei-avicola-i-cum-m-am-umplut-de-microbii-stadionelor/[/url]

    Răspunde
  2. un flaifuster
    un flaifuster says:

    Eu credeam ca stadionul purta – la vremea respectiva – numele lui Constantin Balalau, nu ca domnul Balalau era singurul primar care purta numele stadionului ( cf.semnatarilor articolului respectiv ). Lui Titi ii spunean “mesterul”, era cam ciomagar ca fotbalist, impingea, tinea, injura, dar in mod cert iubea fotbalul si era dedicat in totalitate. Un om deosebit, am jucat cu el si impotriva lui de multe ori. Il salut cu drag.

    Răspunde
  3. Hadrian
    Hadrian says:

    Cu tot respectul pentru domnul Stanciu si varsta inaintata pe care o are dar articolul m-a contrariat rau. Eu am jumatate din varsta domnului si pot spune ceea ce stiu fara sa infloresc sau ca in cazul de fata, sa exagerez… Apoi mi-am intrebat rudele in varsta (oameni seriosi de aici, ce stiu cum stau lucrurile).

    Domnul Stanciu a fost un sportiv pasionat (ca atatia altii) a fost un jucator amator, iar “antrenor” a ajuns abia acum la anii acestia. Nu intru in amanunte! Nu a antrenat niciodata pe timpul comunismului si cu asta am spus tot!

    Sa spui ca te-ai opus comunistilor ce doreau sa rada stadionul cu buldozerele e cea mai mare aberatie. Daca ar fi facut asa ceva, dansul cu toata familia sa ar fi avut de suferit. Sotia sa era invatator si era inoculata bine de regim. De altfel asa era atunci, trebuia sa fi cum trebuie (cum dorea regimul). Dupa lupta, multi viteji se arata! Niciodata, nimeni nu a vrut sa rada stadionul Buftea. Povestea e doar o poveste. Eu il stiam un om serios si discret pe domnul Stanciu…
    E adevarat ca romantarea istorisirilor, da bine pe hartie, numai ca aici deja s-a exagerat prea mult.

    Cat despre faptul ca toata lumea blameaza comunismul, mi se pare iarasi ceva iesit din comun. De obicei cei ce blameaza sunt oameni simpli fara prea multa educatie, pozitie sociala sau avutie. Cum sa blamezi un regim datorita caruia ai reusit sa faci scoala, o meserie, sa primesti un serviciu pe viata, sa primesti o locuinta la bloc, tu care ai venit de la cuca macai? Datorita comunismului orasul asta are ataia locuitori acum. Vreti, nu vreti… perioada de inflorire a fost in acea perioada. Cum se face ca oamenii de aici, cei respectabili si cu avutie, ce au avut de suferit cel mai mult la colectivizare, cand li s-au luat pamanturile, uneltele, bancurile de lucru si afacerile… tocmai ei nu blameaza public.

    Nu iubesc comunismul dar nici nu fac cum fac cei care azi una, doua… zic de comunism? E chestie de educatie cred…

    Buftea e plina de istorie, pacat ca nu incearca cineva sa relateze acea perioada, fara sa puna in plus nimic. De exemplu stiati ca unde e acum La Fanica, era lagar in care stateau prizonierii germani? Ca pe timpul bombardamentelor, printul Stirbey deschidea poarta pentru sateni sa se adaposteasca intr-o galerie subterana? Ca in timpul razboiului rusii intrau in casele oamenilor si luau capturi gaste, porci, gaini ca sa manance bine? Ca femeile erau fugarite de rusi (ce le numeau kazeika) si se adaposteau in stufarisul din jurul lacurilor? Tot interesante sunt povestile celor ce se ocupau de educatie, a preotilor ce atunci erau altfel decat cei de azi, Despre vizita regelui Mihai la Buftea… Sunt multe de povestit, sunt sigur ca exista articole, fotografii si putini oameni in varsta ce pot spune aceste lucruri.

    Eu unul m-am saturat de inflorit, sunt doi oameni ce au facut Monografia Orasului. Un domn invatator Ionescu si domnul Racoceanu. Unul dintre ei a inflorit destul de mult cele spuse despre oras.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.