Povestea neștiută a “Crucii de Război”, Monumentul Eroilor din Buftea

Profesorul Ilie Ionescu, care trăiește de aproape 60 de ani lângă acest monument, ne-a spus întreaga poveste, așa cum a trăit-o el și cum a aflat-o de la părinți și bunici, dar și din materiale istorice prețioase pe care ni le-a pus la dispoziție.

Monumentul Eroilor din Buftea, aflat la intersecția Străzii Știrbei cu Bd. Mihail Eminescu, este în Lista Monumentelor Istorice și este unul din stâlpii istoriei orașului nostru. Inscripțiile de pe ea se pot studia pe site-ul Monumente și Eroi.

După spusele profesorului, crucea e făcută din piatră de mare și e mai veche de anul 1928, așa cum se specifică în unele surse pe internet, iar ea era amplasată pe lespezi din piatră de munte, și era mai înaltă. Din cauza faptului că a fost demontată de comuniști, la reamplasarea ei a lipsit o bucată. Avem și foto document, din anuarul Liceului Barbu Știrbey (1924-1929), plus o poză de la inaugurarea crucii.

Puțini știu că ea a fost amplasată pe locul unde au fost găsiți morți doi soldați, ale căror rămășițe sunt încă acolo. Dar vă recomand să urmăriți povestea completă direct de la profesorul Ilie Lulu Ionescu, invitat la podcastul nostru.

Ar conta mult dacă vă abonați la canal și dacă vă place, susțineți cu un like.

---

---

---

~ Pătimirea troiţei ~

,,Era în iulie, 1974. în arşita copleşitoare a verii, Buftea, un orăşel mic
dar cu însemnătate istorică şi culturală, părea că nu iese din tiparul cotidian
obişnuit. Miezul zilei avea însă să contrazică toate aşteptările. În preajma
monumentului – Crucea de Război -, ridicat în memoria eroilor bufteni căzuţi în
războiul pentru independenţa şi în prima conflagrație mondială, s-au ivit doua erori.

Doi oameni lipsiți de credinţă, primarul Moraru şi vicepreşedintele
Năstase, cerberi linguşitori ai camarilei politice comuniste, se agitau de zor în
fața impozantei cruci, posedați de un gând nebunesc, nedemn. În intenția de a
poza înaintea conducerii partidului drept slugi creatoare, cu inițiativă, ei hotărăsc
să mute monumentul situat în centrul orașului, într-un colț din curtea bisericii
Sfânta Varvara.

Aşa cum se proceda atunci, nu se ținea cont de rostul şi
însemnătatea simbolurilor de valoare inestimabilă şi nici nu erau consultați
cetățenii urbei. S-a profitat şi de faptul că oamenii erau plecați la muncă şi nu
putea nimeni să-i admonesteze. Doar ochii mei de copil naiv priveau cumplitul
măcel ce avea să urmeze. Relatarea amănunțită are rolul de a vă face vizionarii
unui ,,război” de la distanță, unde eroii de pe cruce sunt forțați să lupte iarăşi, dar
de data asta cu simbolurile întunericului.

Patru bărbați în salopete încep să urnească pe la ora 12 lespezile de
piatră care flancau monumentul. Gardul de lemn fusese deja spulberat. Cam după
o ora şi jumătate este adusă o macara tip Bucegi de culoare albastră. De cârlig a
fost prins cu un cablu capătul crucii şi imediat un ,,lucrător” a început să spargă
cu un ciocan pneumatic baza de prindere. A durat mult. Eroii rezistau, ştiind ca
sub ei işi duceau somnul de veci doi colegi de-ai lor necunoscuți. Aveai senzația
că asişti la o noua răstignire. Numai că în acest caz, în loc de sânge săreau bucăți
de piatră.

În fine după circa alte două ore, eroii au mai căzut o dată la datorie (doar
învăţaseră). Tehnica inferioara şi dezinteresul au produs mari pagube
monumentului. Pur și simplu acesta a fost trântit de asfalt, sărind colțuri şi bucăți.
Sadismul a mers până la paroxism. Omul cu ciocanul pneumatic (i se spunea
Ismail, care la scurt timp şi-a pierdut un picior într-un accident, devenind până la
moarte cerşetor la…culmea!…poarta bisericii care găzduieşte eroii oropsiți) a
secționat brațele şi partea de sus a crucii pentru a fi mai uşor de transportat. Aşa se
explică dispariția unor nume de pe monument.

Atunci au apărut şi cetățeniilocului, admonestându-i pe distrugători, cutremurați
fiind de perspectiva sumbra a acestui masacru peste Moarte.

Tata, care luptase în cel de-al doilea război
mondial, i-a amenințat pe demolatori cu măsuri legale. A primit ca răspuns
sardonic, dar, alăturându-i-se din ce în ce mai mulți nemulțumiți, s-a produs o
precipitare tensionată. Capii răului au început să grăbească finalul ,,transferului
ruşinii” (cum l-au numit protestatarii). Bucățile au fost târâte pe asfalt până la
locul reasamblării.

Între timp s-a făcut o groapă sub locul unde a fost crucea.
Dar frica de furia lumii i-a făcut pe cei doi cerberi ai primăriei sa dea rasol în tot ce îşi
propuseseră. S-au scos câteva oase ale soldaților necunoscuți, și parcă sub
comanda „,hai, că ajunge câte ați scos…” s-a astupat mormântul unde rămăsese
cealaltă parte de rămăşite pământeşti. Puse într-un sac ordinar, osemintele au luat
drumul crucii şi zac sub betonul din jurul ei (scara de susținere).

Pe rămășițele nescoase apasă azi tone de pietriş şi beton (hal de recunoştinţă şi respect).
Buftea devenea tot mai pustie de istorie. Cu puțin înainte de acest tragic dezastru
căzuseră, sub comanda aceloraşi nemiloşi duşmani ai binelui, şi castanii seculari
ce flancau strada Stirbey Voda (aleea de castani).

Acum ochii mei, mai slabi, dar revoltați pe unele amintiri, admonestează
unele pasaje ale trecutului, cu gândul că nu vor mai avea ocazia să parcurgă
asemenea imagini aparținând risipei istoriei.”

Prof. ILIE IONESCU.

---

Cum poți susține Expresul de Buftea, proiectul care a schimbat comunitatea. Contribuie aici