La ce sunt bune serbările școlare? Doar pentru părinți?

O postare ciudată a circulat zilele astea pe internet, un fel de document neoficial si nesemnat, vezi foto jos, din care reieșea că inspectorul general Viorica (ce nume potrivit!) impunea oarecum să nu se mai țină serbări de Crăciun, ci se vor găsi alte modalități de intâlnire cu părinții.

Scrisoare incropită acum pe genuchi era bazată pe o video conferință din septembrie, și pe o recentă hotărâre a uni consiliu profesoral, care spunea că nu se va mai ține serbarea de Crăciun. 

A explodat internetul de revoltă, de la cadre didactice cu vechime, la proaspeți părinți și, nelipsiții din ultima vreme, naționliștii apărători ai valorilor românești și creștine.

După amploarea scandalului, madam Viorica a venit cu o precizare pe pagina sa de Facebook, unde se arăta dezamăgită de cadrele didactice care au răstălmăcit spusele ei. Imediat a venit și Ministerul Educației cu un comunicat, unde preciza simplu și clar, fără explicații, că serbările de Crăciun nu sunt interzise.

Foc fără fum sigur nu ieșea, dar combinația fatală dintre comunicările proaste ale insepectorului și cele ale cadrelor didactice nemulțumite de ceva, naționaliști și chiar minister, au lansat o bombă printre părinți. Cum să nu spună copiii poezii moșului și să nu cânte colinde in fața a 100 de adulți infofoliți in geci mari de iarnă, eventul cu 3 popi in jur, primarul și 40 de camere de luat vederi? Cum să nu mă mândresc cu copilul meu? Păi ce mai pun pe Facebook?

Deci e clar acum, e liber la serbări! La torturat copii! Stați liniștiți, a fost alarmă falsă!

Urlau păiinții că sorisiștii și tehnocrații le-au furat copiilor Crăciunul! In plină campanie, vă inchipuiți? Noroc că a sărit ministerul și a calmat situația, deși oricum mulți au rămas cu impresia că ne-am intors in mult regretatul comunism, când nu exista Moș Crăciun.

Nu știu ce copilăria ați avut voi in grădiniță și in școală, dar exepriența mea a fost groaznică! Sistemul de invățământ din  anii 80-90 m-a torturat efectiv, deși par om normal acum. Cred că am avut noroc. Probabil am fost destul de tare la mansardă.

Acum că am și eu copii am voie să-mi dau cu părerea despre sistemul de invățământ și despre parenting. Eu urăsc serbările școlare, cu public. Spre mirarea multora, mie chiar nu-mi place să ies in public, să mă manifest in public, să vorbesc sau să mă desfășor in public. Poate chiar de la experiența pe care o voi povesti mi se trage! Imi inchipui cu groază niște copii mici obligați să facă ceea ce ii sperie cel mai tare… să aibă zeci de perechi de ochi ațintiți asupra lor, iar ei să nu poată da inapoi, să nu poată să se ascundă după mami sau după tati.

Nu am avut parte de prea multe serbări școlare, de Crăciun nici vorbă, dar imi aduc aminte de prima serbare, de la sfârșitul clasei I.

Eram la școala din Crevedia, iar tovarășul invățător Lupu ne-a pus să invățăm și să jucăm o scenetă in fața părinților, in care noi, 5 băieți, eram deghizați in fete, aveam indeletniciri și discurs de fete. Am făcut cu vreo lună inainte repetiții infiorătoare, cu voci pițigăiate, amenințări și tras de perciuni. Eu, care veneam de pe gârlă, de pe maidan, dintre cei mai aprigi băieți din sat, să mă prefac fetiță harnică și cumințică?!?!?! Tată, tu ai fi făcut asta?

Nu știu ce metodă de educație l-a inspirat pe tovarășul Lupu, dar la sfîrștul clasei, inainte să ne dea coronițele, chiar noi, premianții clasei, a trebuit să ne punem fustițe și să jucăm un fel de „Are mama o fetiță frumușică foc” in fața unui cârd de părinți veniți de pe ulițele satului să behăie ca in staul la (n)oi, să-i facă pe plac tovarășului.

Atașez și foto doveditoare ale acestui supliciu, eu in dreapta in toate, toți cu un entuziasm debordant pe fețe!

Experiența asta, extrem de proaspătă in minte și acum, mi-a fost de ajuns să ințeleg ce e in sufletul unui copil când e obligat să invețe niște replici pentru a le face pe plac părinților și profesorilor, care se intrec intre ei intr-o competiție perversă! Stresul iți rupe pieptul și-ți topește creierii aia mici, dar să mai uiți vreo replică? Nu ar fi suficientă o petrecere de Crăciun in clasă, privată, fără părinți, fără poezii, intre copii și educatoare, cu un moș crăciun, caoduri și eventual o animatoare? Cu maxim un aparat foto prezent discret intr-un colt, să aibă părinții ce pune pe Facebook?

Concursurile intre copii, cel puțin intre cei de până in 12-14 ani, imi par la fel de nepotrivite! Se pot lăsa cu drame pentru unii, după cum povesteam in finalul acestui video.

Din tentativa de comunicare incercată de inspectorul mai sus amintit și/sau minister am, eu ințeles ce mi-a convenit… nu că se interzice Crăciunul (la dracu, chiar aveți impresia că au venit deja reptilienii?), ci nu mai sunt recomandate serbările de genul celei povestite de mine. Libertatea și relaxarea copiilor ar fi o evoluție!

]]>