Cum mi-am petrecut 2020-ul

Nu v-am pus eu poza cu mine lângă brad și nici nu le am cu tradiționalele urări. Am zis că oți fi sătui de mine. M-am lăudat și cântat cam mult în anul ăsta electoral, că nici mie nu-mi mai vine să mă afișez, dar de o retrospectivă a anului tot nu scăpați

Mă refer mai mult la politică, acesta fiind scopul meu principal pe tot mai trista asta rețea de socializare. Politică, pentru că, din păcate, e singurul instrument prin care poți face o schimbare semnificativă în orășelul ăsta al nostru, cândva măreț. Și cum îî stă bine oricărui politician, am să încep să vorbesc despre mine prin a mă plânge. Lăudatul e înainte de alegeri, plânsul după. Dar, cum zice politicianul… atât despre mine, acum hai să vorbim despre mine! Chiar ignorând problema cu pandemia, a fost unul infernal, atipic pentru mine, m-a solicitat mai mult decât mă așteptam anul ăsta, nu neapărat pandemic, cât electoral. Nu mă vedeam făcând asta, și de aceea a fost probabil așa presant.

Am rămas tot eu

A trebuit să fiu extrem de atent la tot ce vorbesc, cu cine vorbesc, cum mă port în public, ce scriu pe net, lucruri de care prea puțin imi păsa până să mă pun cu oamenii mari din politica locală. Asta chiar m-a stresat, să nu cumva să dezamăgesc, dar și pentru că nu imi permiteam să dau vreun rateu după atâta muncă și risc.

N-am reușit să fiu un model de politician, nici prin limbaj, nici prin abordare sau atitudine, dar, hei, la naiba, nu vreau să ajung vreun ministru, lider de partid sau parlamentar, nu am chef sa-mi schimb felul de a fi pentru vreo funcție sau pentru 1000 de voturi în plus. Dacă le primesc pentru cea ce sunt, bine, dacă nu, asta e, atâta pot, mi-e silă de falsitatea unui personaj politic. Suntem sătui cu toții de mascați. Dacă vreți un primar la costum, scorțos, protocolar, taciturn, nu vă puneți speranțe în mine, aveți deja unul.

Asta e tot ce am evitat să fiu, un personaj politic. Vreau să rămân la fel, deși poate nu reușesc mereu, dar cei apropiați pot confirma că nu am deviat, chiar de am devenit nr. 2 pe plan politic local. Asta e un scop pe care cred că l-am atins după anul asta electoral. Să nu imi schimb felul de a fi, personalitatea, caracterul. Eu zic că sunt în grafic, dar cunoscuții mei vor fi judecătorii, desigur.

Presiune în izolare

Mă așteptam să fie o presiune imensă pe mine, dar a fost prea mult și pentru mine, m-a apăsat grav, dar nu m-am cocoșat, nu m-am aplecat. Proababil am simțit presiunea asta și pentru că a fost distanțarea asta socială, m-am simțit de multe ori singur în lupta asta, desi de asta mi-a fost cel mai frică. Tot pe seama pandemiei pun și sentimentul asta amar de singurătate, am trecut peste, cel mai probabil într-o funcționare normală a societății, fără distanțare, îi simțeam pe mulți mai apropiați.

Partea asta a fost chiar nasoală… să lupți cu sisteme, cu mafii, cu partide, iar tu independent, să te simți izolat efectiv, să nu te poți încărca cu energie de la ai tăi, fizic, măcar din jurul unei mese, unde să te și încarci, dar să te și descarci. Nu poți duce asemenea luptă doar pe internet. Mi-au lipsit întâlnirile cu prietenii, relaxarea la bere, chiar dacă ei sunt cei mai aprigi critici ai mei.

De bine de rău, a fost binișor

Nu am făcut nici analiza alegerilor locale, a rezultatului meu, tocmai pentru că mi se luase, imi venea să vomit de atâta politică, am tot amânat, până mi s-a luat. Probabil am observat că nici nu era cerere, ca să zic așa, nu erau prea mulți pasionați de analize, rezultate, continuitate, era așa o dezamăgire, o lehamite, o… la niba, asta e… Dacă nu e interes pe marginea subiectului, nu vrea nimeni să se implice, mai are rost să mă autoflagelez și apoi să-mi ling singur rănile? Unde e eficienta?Nu ascund, sunt mulțumit de rezultat, 20%, în condițiile astea, mult peste celalalte partide. Într-un an normal, jur că ar fi fost mai bine.

Eficiența e fost cheia

Anul ăsta chiar mi-am propus să fiu extrem de eficient. Și din cauza pandemiei, dar și din cauza (sau datorită?) alegerilor locale. Am făcut eforturi în sensul ăsta și chiar constat progrese de la care nu voi să mă abat, mă chinui zilnic să fiu mai bun, să fiu mai eficient, in toate zonele de interes. Sunt încă în urmă cu multe treburi personale, pentru că am pus politica inaintea boilor, dar recuperez în 2021.E un sentiment plăcut să tragi linie și să vezi plus. Și la timp, și la bani, și la efort fizic, pe emoție e mai greu cu plusul, dar lucrez.

O sumedenie de emoții diferite

Greu cu emoțiile în combinația de an pandemico-electoral. Greu. Mai zic o dată. Greeeeeuuu!!!! Nu emoții, gen stres, că nu aveam ceva de pierdut. Dar încrederea oamenilor în mine era mare, așteptările la fel, și la fel valurile de ură.

Nu mi-am propus să fiu plăcut de toată lumea, să mă voteze oricine, că n-aș mai fi eu, dar să vă ferească Dumnezeu de ura electorală, că e cea mai mizerabilă! Băi, mă duceam la culcare și imi veneau in cap toate căcaturile de mesaje primite, toate conturile false care mâncau rahat, toți lingăii de pe lume, dar și toți „prietenii” care le dădeau like. Mă culcam cu toată negativitatea asta în cap și dormeam ca pe muchii de cuțite. Plus planarea pandemiei deasupra, ca uliul la stârv. Am învățat să inchid Facebook-ul la ora 22 și să mă uit la stand-up comedy (ceea ce aiurea uram) și apoi să citesc in pat (ceea ce uitasem), și totul e ok.

Mă frâmânta enorm ignoranța unora, descurajarea multora, și imi propuneam să fiu și eu la fel, să-mi văd de ale mele… ce dracu tot încerc să fac? Pai voi știți de câte ori am auzit doar anul ăsta „te lupți cu morile de vânt”? Da, mă, bine, si? Și m-am apucat de treabă și mai abitir. Dimineața, primul lucru mă gândeam la ce am de făcut #pentruBuftea în ziua aia. Băi, e ok în campanie, dar nu știu dacă e ok să trăiești în stilul ăsta. Poate doar dacă ești primar.

Am rezistat, dar cu zgârieturi

Așa că m-am ținut și de ale mele cum am putut, și d-aia am rezistat și până la urmă m-am simțit ok. N-am avut concediu, am muncit și în an electoral, și în campanie, că nu sunt primar să fiu plătit și în campania electorală, și aia făcută cu milioane din bani publici. Am încărcat tone de schele cu cârca, am lins viruși de pe zeci de mii de facturi, chitante, extrase și nir-uri, n-am lipsit din viața copiilor mei, nici de lângă familie, am ascultat mult rock, mai mult ca niciodată, am făcut sport și am mâncat bine, cum n-am făcut-o niciodată in viață, și jur că la 43 de ani mă simt mai bine decât la 25.

Totul e să cauți să fii eficient, să fii mai bun, să fii tot tu, să nu dai inapoi, să fii perseverent, să fii bun, să riști, să fii curajos la naiba, nu să fii un ghem inert rostogolindu-se de la servici acasă, la masă. Nu ne iese mereu, dar măcar sa incercam, decât sa ne dăm altceva pe Facebook. Apropo, am redus si pierderea de timp pe blestematele astea de rețele de socializare. Ceea ce vă doresc și vouă.

Mulțumesc pentru susținere, v-am simțit in spate, fără voi, eram doar un trist postac!

scris de Bogdan Tobă

]]>