#Tobăprimar. Despre mine.

Am 42 de ani, 2 fetițe, și vreau să fie mândre de orașul lor, așa cum eram eu in copilărie. Și cel mai mult, imi doresc să nu plece niciodată de aici, de lângă mine, acesta fiind unul din motivele pentru care mă și implic in a schimba lucrurile local. #Tobăprimar

M-am născut aproape, in Crevedia, dar in clasa I m-a mutat in Buftea, unde locuiesc și acum, lângă Primărie. Am toată familia in Crevedia, de aici și implicarea mea in comunitatea vecină și infrățită. Scoala am făcut-o in Centru, apoi Colegiul Tudor Vianu și ASE București. Cunosc foarte bine intreg orașul, fiecare străduță, fiecare colț verde sau cotlon prăfuit, am copilărit și am trăit în Buftea, și nu am părăsit-o niciodată.

Sunt rocker, gătesc bine, știu să cânt binișor la tobe, deși am plecat in copilărie pe chitară, și practic un sport de anduranță, triatlonul, o combinație pe distanță lungă intre inot, ciclism și alergare. Am un singur defect, sunt dinamovist 🙂

Cu ce m-am ocupat până acum și ce-am invațat

După ce am terminat Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune, n-am mai vrut să aud de contabilitate, mi-am dat seama că voiam mai multă acțiune in viață. Am fost profesor la Scoala Nr. 4 din Buciumeni timp de doi ani, o experiență de viață fabuloasă! Mi-a plăcut să lucrez cu copiii, poate tocmai pentru că era o comunitate aparte și sunt sigur că, acum adulți, iși amintesc cu plăcere de mine. Din păcate, salariul era extrem de mic atunci, iar eu aveam alte speranțe de la viață.


Acolo am invățat să nu judec după aparențe oamenii, am ințeles că orice copil are dreptul la o șansă in viață și la educație, dar acolo am și văzut tristețea supremă… copii superbi condamnați la o viață amară.

M-am angajat la celebra firma de constructii cu baza de aprovizionare in Buftea, Comnord SA, unde am petrecut 7 ani ca șef depozit cofraje. Am muncit enorm, dar o făceam cu drag, fiind aproape de casă, și fiind coleg cu foarte multi bufteni, de toate vârstele, meseriile și statuturile sociale, cu mulți dintre ei rămânând prieten. In primii ani a fost foarte bine, patronul, un important om de afaceri al acelor vremuri, motivându-mă financiar pentru că țineam cu banii lui și nu făceam niciun compromis. Comnord ajunsese in Top 3 firme de constructii din Romania.

Am refuzat șpăgi și combinații, și-mi aduc aminte oameni cu state vechi in branșă cum se mirau că un tânăr ca mine nu face treburi urâte, dar obișnuite in lumea construcțiilor. Mă simțeam bine in pielea mea și mândru că nu am luat un cui din firmă. Și nici nu mă lăsam călcat in picioare de șefi.

Apropo de șefi, il aveam și pe nea Paul Cambera, o legendă a orașului și consilier local, directorul bazei Comnord Buftea. Un munte de personalitate, căreia cu greu i-am făcut față. Am invățat multe de la el, inclusiv să iubesc Buftea, insă nici el n-a reușit să mă imblânzească, in sensul că nu prea reușea să mă așeze intr-o pătrățică și-mi zicea, Dumnezeu să-l ierte… “ai să pierzi mult in viața cu căpoșenia ta”. Poate a avut dreptate, dar m-am simțit mai bine așa, și poate cândva o să vină și vremea celor căpoși.


La Comnord am invățat să am rezultate cu resurse limitate, să acționez rapid, in sprijinul altor colegi din echipă, punând și fizic osul la treabă și ținând oamenii aproape. Și să fiu responsabil de banii altuia, fără să condiționez asta.

Am demisionat in 2009, după ce noul director executiv, pentru că avusesem meciuri când era pe o poziție mai joasă, a ținut neapărat să imi bage bețe in roate, mergând până la incercarea de a mă umili. N-am acceptat, am dat la propriu cu pumnul in masă, și a doua zi dimineață, m-am dat jos din pat și am jurat să nu mai am șef vreodată. Am demisioant in ziua aia și am inceput să mă gândesc la propria afacere.

Nu am apucat, căci un furnizor cu care lucram la Comnord a aflat că sunt liber și mi-a făcut o ofertă de nerefuzat. Meva Romania era o companie germana de sisteme de cofrat care voia să se extindă mult in Romania. In 2010 am plecat, căci nu m-am ințeles deloc cu mare parte din oamenii de acolo, pentru că nu am făcut compromisuri și nu am intrat in sistemul păgubos deja obișnuit din firmă. Investiția nemtilor arata foarte bine, credeam că o să fie ceva senzațional, dar acolo am văzut cum arată metalitatea și managementul falimentar pur românesc, din acei ani. Compania nu a mai rezistat mai mult de doi ani in Romania, nemții lund decizia de a vinde tot și de a ieși de pe piață.

Am avut o mare dilemă atunci… să mă adresez patronului neamț, care chiar insista să ii spun dacă sunt probeme, sau să plec in liniște. Am ales varianta a doua, pentru că directorul român mă angajase, prin el eram acolo. Am preferat să mă cert cu el, și să plec, decât să trec peste el. Așa mi s-a părut mie corect, mi s-a părut că aș trăda dacă făceam altfel. Poate am greșit, poate aș fi făcut bine firmei, dar nu avem chef de un conflict, mă săturasem de șefi.


Am văzut multe acolo, intr-un timp asa de scurt. Am văzut cum să nu conduci o firmă și cum să nu rispiești banii celui care te plătește. Am invățat să nu negociez și să nu lucrez cu oameni cu interese dubioase.

Am jurat pentru a doua oară să nu mai am șef in viață și am deschis două afaceri, una cu inchirieri schele si popi metalici, si alta, un FreshFood, in blocul de lângă primărie. I-am zis FreshFood pentru că aveam doar produse si materie prima proaspătă, nimic congelat, nimic semipreparat. Am incercat o afacere mai specială in Buftea, dar poate nu era momentul și locul potrivit, așa că de la diverse preparate culinare, ca supele făcute de mine personal, am ajuns in final să fiu renumit pentru Shaorma, preparată zi de zi acolo, nu cumpărată congelată.

Timp de 7 ani am fost zi de zi acolo, am muncit cot la cot cu angajații mei și am avut mare grijă de clienți. Mulți mi-au spus că acolo i-am convins cât de serios și responabil sunt și se mirau că alegeam să muncesc 10 ore pe zi, in loc să intru in politica locală și să trăiesc lejer.


Mănânci pe Fugă m-a invățat să economisesc, să minimizez pierderile, să iau decizii rapid, să fac față stresului și lucrului cu publicul, să respect clienții și angajații, să imi pese de oameni, să comunic, să fac totul transparent, și mai ales să zâmbesc, că nu știam să o fac. Afacerea asta m-a invățat că orice problemă are o soluție. Acum când citesc ce am scris, imi dau seama că astea sunt calități de primar 🙂

Doar un alt capăt de drum

Am inchis-o in 2017, după ce am intrat in politică și afacerea incepuse să resimtă asta. Unii clienți mă evitau din motive pe care le-am ințeles, iar primăria mi-a tinut 8 luni o schelă pe fațadă, ca să mă evite și alții. Mi-am dat seama că dacă vreau să mă implic serios in politică (că nu o pot face superficial) nu mai pot continua cu această afacere. Cum m-am lăsat de comerț in Buftea

Din 2017 am turat motoarele in afacerea cu schelă și popi metalici, cam inghetată până atunci, si in acelasi timp am devenit angajat și asociat in firma de contabilitate a familiei. Mama este expert contabil și are o firmă măricică (locul 1 pe Ilfov in 2018) și se roagă de mine să fim parteneri incă de când am dat la facultate. A ajuns la o vârstă, nu mai face față, și m-a convins că puteam face ceva solid. De aceea, nici nu privește cu ochi bun faptul că vreau să fiu primar. E peste puterea ei să ințealeagă de ce nu aleg o viață liniștită, fără griji, și vreau să mă lupt cu mafioți și politicieni.

Cred că pur și simplu imi pasă mai mult de alții decât de mine. Candidez pentru funcția de primar, poziție din care nu voi avea șef, nici pe linie de partid, nici pe linie de administrație, ceea ce e relaxant pentru unul ca mine, dar voi da socoteală in fața a peste 20 000 de bufteni, ceea ce e o uriașă responsabilitate, dar și onoare in același timp. Sunt un tip onest și implicat, n-avem cum să nu ne ințelegem!
Nu am deloc un CV strălucit, dar compensez cu altele.

In articolul următor, voi povesti cum am apărut in politica locală și ce activități legate de comunitate am avut până acum.

]]>
4 raspunsuri
  1. Bizu
    Bizu says:

    mai trebuie mentionat in prezentare cum in urma cu aproape patru ai ai mictionat pe voturile a sase sute ce concetatateni . ( ai “uitat” sa faci ce trebuie in privinta fondurilor de campanie )
    e tipic pentru tine …vorbesti , scrii despre orice , inventezi , jignesti….. dar cand e vorba sa faci ceva te ineci la mal …..
    mult INSUCCES

    Răspunde
  2. Bogdan Tobă
    Bogdan Tobă says:

    Salutare, domnule consilier judetean. Am rugamintea sa discutam in parametri decenti aici, fara acuze nefondate, jigniri si stiri false, cum obisnuiti pe Facebook.
    Altfel, mi-am recunoscut greseala, cum nu face nimeni din politica, si n-am acuzat pe nimeni, fiind independent nu am stiut de existenta unui termen limita pentru depunerea unui contract de mandatar financiar si am depus ulterior rapoartele fianciare, pe 0, pe propria raspundere. N-aveti de unde sa stiti ce-s alea ca pe dvs v-a pus pe lista prietenul din copilarie, Pistol, si v-a asigurat un loc caldut, fara sa faceti nuimic, doar pentru ca l-ati tradat pe fostul primaar. Anul acesta, inca un mandat fara sa miscati un deget pentru comunitate? Sau a venit randul altui prieten la fel de paralel cu comunitatea?

    Răspunde
  3. Eugen Alexandru
    Eugen Alexandru says:

    Eu am crescut cu formatiile Saturn si Silex. Silex mai era cunoscuta ca FFN, formation fara Fica si Neica. Ele m-au determinat sa devin un admirator al rock-ului. Le multumesc lor si profesorului Piele George. Cit despre primarie succes sau succesuri, depinde cum a invatat fiecare.

    Răspunde
  4. Bogdan Tobă
    Bogdan Tobă says:

    FFNul acela a fost doar o glumă, ea nu a existat niciodată! O glumă scornită de Vasile Cerbanic, “rivalul” de la Saturn 🙂 FFN insă chiar a existat in vremea aia la nivel național și venea de la Formația Fără Nume.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.