Liceul Barbu A. Știrbey – Scurt istoric

Pentru că de câțiva ani se discută de desființarea acestui liceu vechi de aproape 100 de ani, istoria lui, parte din istoria orașului Buftea, trebuie să râmână și undeva pe internet, unde nici măcar liceul nu are pagină. Am copiat un text din cartea „Prințul Barbu Știrbey in istorie” scrisă de Constantin Constantinescu in 1998. La final, o pagină de istorie, din revista liceului, din 1932. In 1986 erau peste 1100 de elevi, in 1996, 700 de elevi, iar acum, in 2017 mai sunt doar 350 de elevi.

Liceul Economic și Administrativ Barbu A. Știrbey din Buftea, cunoscut și sub denumirea de Liceul de la Gară, a luat ființă in anul 1924.

In acel an, Știrbey inainta o cerere Ministerului Instrucțiunii ca să inființeze o școală secundară „pentru țăranii, lucrătorii și funcționarii din comună, precum și din alte sate, și chiar pentru orășeni” (Anuarul festiv al Liceului B. Știrbey)

Cererea – păstrată și in prezent in Arhivele Statului – a fost scrisă in intregime de Barbu A. Știrbey și aporbată de prof. univ. dr. C. Angelescu, ministrul instrucțiunii de atunci. Petiționarul se obliga să pună la dispoziția localului, băncile necesare școlii, tot mobilierul, material didactic, etc., deci tot ce trebuia asigurat din punct de vedere material.

Intemeiat in anul 1924 ca gimnaziu, a avut la inceput o singură clasă, cu doi profesori: preotul Badea Popescu și prof. Nae Ionescu. Ordinul era ca toate materiile să fie predate de cei doi, unul de partea literală și altul de partea științifică, iar dexteritățile să se repartizeze in funcție de aptitudinea fiecăruia dintre ei.

Celor două cadre li s-au adăugat chiar din clasa I profesori de specialitate. „Pentru două-trei ore pe săptămână veneau profesori de la București, muncind cu copiii singurei in clase, ca și cu proprii lor copii”

.

Inainte de a intra insă in amănunte despre istoria liceului, trebuie făcute câteva precizări.

Dacă n-ar fi fost vorba de cererea lui Știrbey, această instituție n-ar fi luat ființă. Buftea, in urmă cu peste 75 de ani, era ca orice comună din jurul Bucureștiului, cu drumuri desfundate, neînchipuit de grele, pline de noroaie, cu o populație medie și, pe deasupra, cu un număr foarte mare de țigani.

Intr-o vreme, cînd in țară existau doar cîteva licee in orașele – capitală de județ, intr-unul din satele Bufteai lua ființă un asemenea locaș de cultură, la numai 20 de km de București. Ca să ne dăm seama și mai bine de importanța acestei realizări a prințuli Știrbey, amintim că potrivit unui recensământ din anul 1909, in intreaga țară existau 24 de gimnazii și 13 licee de băieți, iar pentru fete abia 9 gimnazii.

In Transilvania, Bucovina și la românii de peste Prut, invățământul românesc era și mai slab reprezentant, datorită politicii de dominație. In Transilvania numărul neștiutorilor de carte era de peste 60%, fiind cel mai ridicat din imperiul Austro-Ungariei. Accesul la invățământul in limba română consitituia o revendicare principală in provinciile ocupate.

In anul 1902, in toată Bucovina, românii nu aveau nici un liceu și nici o școală pedagogică proprie in care să se predea limba română, ci numai câteva clase paralele românești. (din Istoria modernă a Romîniei – 1983). Am luat in calcul un recensământ din anul 1909. Peste 3 ani izbucnea primul război mondial in Europa și, in 1916 intra și Romania. Lumea nu mai avea timp să construiască școli.

.

Liceul de la Buftea lua ființă intr-un sat

Noi, cei mai in vârstă, cunoaștem bine satele de odinioară. Desigur că nu erau condițiile de la oraș, dar pentru cei care am trecut pe la acestă instituție, ca profesori și mai ales ca elevi, putem spune, pe bună dreptate, că aici a fost un colț al tinereții noastre.

Nici in trecut Buftea nu era lipsită de frumusețe și de un anume farmec. Locurile copilăriei și ale adolescenței se intipăresc adânc și nu se uită niciodată. Serile liniștite de vară, aerul curat, vraja nopților cu lună, cântecul greierilor, unda de fericire a idilelor de pe Aleea Plopilor in drumul elevilor spre gară și liceu, șuieratul trenurilor de la miezul nopții nu tulburau, cum spune poetul, liniște lumii, ci îi măreau și mai mult farmecul. Apăreau și ploile reci și lungi de toamnă, cu nopțile fără lună și stele, cu noroaie și drumuri desfundate, cu pomi desfrunziți, cu zile mohorâte. Urmau iernile cu zăpezi, geruri, viscole și troiene, iar viața oamenilor devenea, pentru cei mai mulți, apăsătoare și grea.

Rănile primului război mondial nu se vindecaseră in cei 5-6 ani. Reforma agrară abia fusese votată in 1912. Lumea era incă săracă. Satele țării noastre rămăseseră in bezna neștiinței de carte, stăpânite de mizerie, de boli, superstiții și vrăjitorie. Buftea nu făcea nici ea excepție și meritul prințului Știrbey de a clădi aici o cetate de lumină este cu atât mai mare.

Localul

Școala iși instalase clasa intr-o cămăruță scundă a unui debil dormitor al Școlii de Meserii din localitate. Cei doi metri ai vestibulului serveau de cancelarie noii instituții. Ca la orice inceput de drum, sala era sărăcăcioasă, cu o sobă de tuci, cu niște bănci uzate, imprumutate de la Liceul Mihai Viteazul din București.

La modesta inaugurare a unicei clase a luat parte insuși ministrul instrucțiunii publice, prof, univ. dr. C. Angelescu, cel care dăduse aprobare de inființare și care promitea că va contribui la dezvoltarea școlii și prin mijloace oficiale. Acest prim local era situat in spatele Clubului Copiilor de azi. A fost demolat prin anii 1970 in vederea noilor construcții.

La scurtă vreme, tot in timpul primei clase, a fost pus la dispoziție de Știrbey un nou local, situat vizavi de Fabrica veche de conserve. Localul acesta „avea 5 săli de clase, două cancelarii, apă curentă și electricitate, telefon și atenanse, parchetul și uleiul claselor, covoarele și tablourile, toate lăsau impresia unei așezări de familie puțin numeroasă, nu prea instărită, dar la care domnește tinerețea, gustul și voia bună”. (Anuarul festiv)

In 1924, intr-o școală de la țară, ca să ai telefon, lumină electrică, parchet, covoare și apă curentă, era intr-adevăr un lucru extraordinar. An de an se adaugă noi clase de elevi și gimnaziul devine liceu nu după 4 ani, ci după 5 ani, adică in 1929.

.

Gândurile unei construcții mai mari apar incă din 1926.

„Se luase hotărârea, impreună cu Știrbey, ca edificiul să fie construit la marginea pădurii sale de lângă actualul restaurant Calul Bălan. Clădirea era stabilită cu fața la stradă, curtea era inconjurată de pădure și pe lângă clădirea școlii trebuia să se construiască un internat și locuințe pentru profesori. Zona era (este și acum) extraordinar de frumoasă. Aerul curat, pădurea, lacul, liniștea din jur, totul ar fi fost excelent din multe puncte de vedere”. (relatare făcută de C. Dinu, primul director al liceului, profesorului Mihai Ion, fost absolvent și fost director adjunct al liceului).

S-a ales insă o variantă mai bună. Construcția localului de azi a inceput in anul 1929, cu fonduri de la stat și, pentru cei care nu cunosc orașul, a fost amplasată la distanță de circa 50 de metri de Gara Veche din Buftea (aflată la capătul pasarelei actuale). Terenul, cu o suprafață de 15 000 metri pătrați, a fost dat de prințul Știrbey.

Locul ales prezenta multe avantaje. Majoritatea profesorilor veneau din București.  Mulți elevi veneau din capitală și din alte județe, iar legătura dintre școală și părinți era mai ușoară cu ajutorul trenului. Era rezolvată problema transportului, fiindcă acum 73 de ani nu putea fi vorba de autobuze, ci doar de care cu boi și căruțe.

Documentele menționează că in anul 1929 Prefectura Județului Ilfov a acordat suma de 2 milioane de lei pentru inceperea lucrărilor. In același an (1929) s-au mai acordat 2 milioane de lei, iar in bugetul Prefecturii pe anul 1939 s-a mai prevăzut o sumă de incă 2 milioane tot pentru același scop.

In anul următor „ceea ce a realizat acest comintet de ințiativă in timp de un an intrecere orice măsură. El și-a creat un buget de 7 milioane de lei și a ridicat gata de funcționare localul mare, modern și încăpător pentru un liceu”.

Profesoara Jenica Cruțescu, cea care a alcătuit Anuarul Festiv al școlii din 1924-1929, intr-o mărturisire intimă, făcută mult mai târziu, a spus că a fost rugată de Știrbey să nu amintească nici un cuvânt despre contribuția sa bănească. Prefectura acordase in 2 ani suma de 6 milioane in mod eșalonat, iar comitetul reușise intr-un singur an să adune 7 milioane. Cota depusă de ctitorul liceului a fost esențială.

In 1930 localul a inceput să funționeze.

In 1931, in ajunul Crăciunului, după ce se făcuse pomul de Crăciun, a izbucnit un puternic incendiu la acoperiș. „Reparațiile au fost făcute și, odată cu acoperișul terminat, s-a procedat la amenajarea parterului și a subsolului care trebuiau să satisfacă toate nevoile școlii” (Revista Liceului Internat Buftea – aprilie 1932)

Odată cu trecerea anilor, prin obligativitatea invățământului de 8 ani și apoi de 10 ani, populația școlară a crescut și au devenit necesare noi amenajări care se văd și azi.

Evoluția profilurilor

La inceput (1924) școala a funcționat ca gimnaziu cu o singură clasă și a purtat numele ctitorului său Barbu A. Știrbey. In anul 1929 gimnaziul devine Liceul Teoretic Barbu A. Știrbey.  In anul 1931 i se schimbă numele in Liceul Internat Buftea (tot teoretic).

Funcționează apoi ca Gimnaziu Unic, Școala de 7 ani, Liceu Mixt, Liceu Cinematografic, Liceu Pedagogic, Liceu de Cultură Generală, Liceu Economic, Liceu Agroindustrial și in prezent este liceu economic. Prin Ordinul ministrului invățământului nr. 4413 din 1995, școala incepe să poarte numele ctitorului său, Liceul Economic-Administrativ Barbu A. Știrbey.

Elevii

Cele dintâi știri despre copiii acestei școli le găsiți in Anuarul Festiv al școlii din 1924-1929 și in revistele școlii din anii 1932, 1933, 1934, s.a.

In cele ce urmează ne vom referi telegrafic la câteva date statistice, din primii ani de existență.

statistica stirbey statistica stirbey2

.

După anul 1966 și până la Revoluție din 1989, numărul elevilor a crescut mereu ca urmare a sporirii natalității și a obligativității invățământului de 10 ani. Incepând cu anul 1989, invătământul obligatoriu a fosr redus de la 10 ani la 8 ani. Ca atare, după 89, populația școlară a inceput să scadă.

Cel mai mare număr de elevi  și de clase la Liceul Barbu Știrbey a fost in anul 1985-1986, peste 1100 de elevi. In 1996, 700 de elevi (n.m. in 2017 sunt 350 de elevi)

De-a lungul timpului, din rândurile foștilor elevi ai liceului au apărut personalități in invățământul superior, invățători, profesori, magistrați, ofițeri superiori, medici, economiști, ingineri, conducători de intreprinderi și instituții, miniștri, etc., cadre cu care școala noastră se poate mândri.

Prințul Barbu A. Știrbey s-a ingrijit nu numai de inzestrarea materială, ci și de alcătuirea unui corp didactic de elită. A pus in mișcare un intreg sistem de relații politice și personale pentru a face din liceu un centru iradiant de lumină și cultură pentru lumea satelor din imprejurimile Buftei și din Județul Ilfov. Unii dintre profesorii aduși  de el aveau grade universitare sau doctorate in străinătate. Tradiția s-a păstrat și, de-a lungul anilor, mulți dintre profesorii acestui iceu au trecut examenele de grade cu note maxime.

Peste 7 ani se vor implini 100 de ani de la inființarea acestui liceu. Profesorii și elevii iși vor aduce aminte cu recunoștință de patronul spiritual al orașului Buftea și de fondatorul prestigioasei instituții de invățământ.

.

Text preluat din cartea „Prințul Barbu Știrbey in istorie” scrisă de Constantin Constantinescu in 1998.

Fotografia postată de Bogdan Tobă.

.

istori_liceu-stirbey

.

Istoria orașului Buftea… Oana Marinache – Reședințele Stirbey

.

7922 Vizualizari 1 Vizualizari astazi

4 comments for “Liceul Barbu A. Știrbey – Scurt istoric

  1. V Pandelea
    26 aprilie 2017 at 7:22

    ..Amintiri dintre cele mai frumoase din anii minunați de ..licean.. 1965-1969
    Un LĂCAS de cultura, educație si „fabrica” de creat oameni conștiincioși, patrioți si dezvoltați intelectual… care au făcut cinste LICEULUI TEORETIC BUFTEA (așa se numea in acea perioada) si SUNTEM MANDRI că am avut norocul sa ne numim ABSOLVENTI ai acestui LICEU.
    P.S. M-aș bucura sa vad mai multe comentarii, printre care si ale foștilor mei colegi
    Pot fi contactat 0722 281 777

  2. Mihaela Stoica
    24 mai 2017 at 11:05

    Este unul dintre primele licee din tara! despre valoarea culturala si istorica s-a scris si in lucrarea ,,Resedintele Stirbey din Bucuresti si Buftea,decoratia interioara”Autor Oana Marinache,ed ACS 2013 -ed bilingva.

  3. Iancu Catalina
    30 mai 2017 at 10:21

    Nu sunt de acord cu desființarea Liceului Barbu Stirbei

  4. Neaga jana
    10 iulie 2017 at 0:57

    Si eu am invatat la acest minunat liceu cu profesori de exceptie si am amintiri placute despre acea perioada .Sunt din generatia cu cei mai multi elevi ,la un moment dat am invatat din lipsa de spatiu in incinta caminului de fete,ultimii doi ani dupa treapta am avut clasa la etaj in laboratorul de biologie,de aceea tin foarte mult la acest liceu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *