Avem un an de criza si un buget local destul de limitat. Mai avem un primar avantat in a face lucrari vizibile, care pot puncta la mult cautata popularitate. Astfel, firavul nostru buget de criza se scurge, se scurge, usor, ca nisipul printre degete. Nu e rau daca se scurge cu folos... Apare asfaltul, canalizarea, trotuarul... ceteateanul e multumit, Stoica isi consolideaza tronul.

Intr-o situatie de criza, principala masura ce trebuie avuta in vedere, este suprimarea cheltuielilor inutile, sau sacrificarea unor activitati generatoare de cheltuieli serioase, activitati ce pot fi amanate pentru vremuri mai bune. Sunt si in Buftea multe activitati unde se duc niste bani, desi prioritatile in an de criza sunt altele. Banii sunt putin, dar primarul stie ca bufteanul trebuie sa traiasca bine, sau cel putin asa cum a fost obisnuit pana acum. Nu mai rau, ca voteaza aiurea...

Si cu ajutorul vostru, as vrea sa discutam despre lucrurile ce consuma bani de la buget, dar nu mai sunt asa urgente sau nu mai sunt productive. Dupa parerea mea, una dintre

Una dintre cele mai uzate, dar mandre si tâmpe formulari ale unui roman care a scos si el capul in Europa, odata cu intrarea in UE, este... "am vazut eu in Spania/Italia/Austria...". Cred ca sunt foarte rare trotuarele din pavele in alte tari, asfaltul fiind de baza. Poate doar in locuri speciale, dar si acolo sunt de calitate ridicata.

In Buftea, inca de la inceputul mandatului domnului Balalau, s-au folosit controversatele pavele. La inceput arata frumos ele, dar odata cu vremea, pe langa deteriorarea lor, apar si dicutiile pe marginea intereselor si provenintei pavelelor. Calitatea lor este foarte slaba, nu degeaba fiind numite si "biscuiti", semanand destul de mult cu vechii si fragilii "Biscuiti Chindia".

La nici 2 ani de la construire, unele trotuare din Buftea arata ca in pozele de mai jos. Cand vad

Inca de la inceputurile noastre am avut o placere diabolica sa criticam ce mai apare prin presa bufteana, asa schioapa, chioara, cum e ea. Daca veti rasfoi categoria "presa" din meniul nostru, veti vedea pe la inceputuri articole despre minunata lumea a presei buftene.

Sa vedem ce mai face domnul Gelu Clit, unul dintre aspirantii la statutul privilegiat de presar al orasului. Cat timp pisica nu era acasa, ci in concediu, soriceii (sau cartitele) jucau pe masa. Cei doi ziaristi de casa (si de primarie) s-au certat si s-au balacarit amuzant, incercand sa preaia cel mai caldut loc din preajma pantalonilor pisicii. Ala proaspat tuns, un gigolo de doi bani, l-a facut praf pe Gelu, in cocina aia de o numeste blog, iar acesta n-a gasit o replica mai inteligenta decat sa se afiseze langa mine de cateva ori, stiind ca asa o vor trece toate transpiratiile pe caritita... Ba mai mult, chiar si pe pisica! Cica ma folosea... Ha, ha, ha! De parca asa tampit as fi fost sa pun botul la vrajelile lui...

Asa cum nu pleca usor cainele de la macelarie, asa nu pleca Gelutu al meu de la shaormarie... Era zi de zi prezent la mine, facandu-se ca pica din intamplare, de nu mai

Deunazi am pornit catre posta din Centru, pentru a trimite o scrisoare simpla care necesita un plic mai mare si niste timbre. Asa ca am parcat masina regulamentar in parcarea de pe Mihai Eminescu si am pornit pe jos sa duc la bun sfirsit actiunea.

Tin sa precizez ca nu mai am fost inauntrul postei de citiva ani buni si de cite ori mergeam, mai mereu era o coada destul de mare. De data asta insa coada era de doar citeva persoane, mai exact vreo 5 persoane. M-am pus la coada si am asteptat sa-mi vina rindul la ghiseu... Desi erau citeva angajate care isi faceau de lucru pe acolo, doar un ghiseu era deschis. Apoi s-a mai dechis unul, sau asa am crezut initial. De fapt o doamna s-a pus acolo la ghiseu si doar statea pe scaun.

Pe nevazute, a intrat o alta doamna in posta, care s-a dus glont la ghiseul care nu era deschis, dar